Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Viaţă de pensionar

Şoc! M-am pensionat. Nu, păi altfel n-am cum să explic ceea ce se întâmplă. Stau şi clocesc de zici că nu-i adevărat. Sunt încă bolnăvioară, se tratează, nu-i problemă. Dar asta nu scuză faptul că nu mai ies pe afară să mă plimb de nebună. Dacă ar fi să mai găsesc ceva să mă disculpe aş zice că nu mai am timp. Fals! Am, dar nu-l gestionez cum trebuie.
Pe vremuri, când eram tinerea, ieşeam cu al meu boyfriend zi de zi: pe Trivale, în Ştrand, prin Centru, pe oriunde apucam. Frumoase vremuri!
În schimb, acum ce fac? Stau în casă: gătesc, fac curat, stau pe net, stau pe net, citesc, stau pe net. Deci, trebuie să-mi refac programul că nu mai ţine. O să-mi strecor printre aceste activităţi megainteresante un plimbat mititel. Ai înţeles, Bogdane? Ia să nu mă mai laşi să lâncezesc în casă.
Concluzie: d-aia se îngraşă măritatele!

Comentarii

Jackal a spus…
'nteles. Poate mai te aud ca nu ai chef sa mergem cand iti zic sa iesim la plimbare. Program de plimbat: 5 km.
Raluca Nicula a spus…
ohooo, ia-mă usor, mister, că nu mă ţin chişerilii!
Geocer a spus…
5 Km e chiar putin. Pana-n gura Trivaii si-napoi si aia sunt. Macar 10 ar trebui !
Raluca Nicula a spus…
No, no, George! Sunt amatoare, draga. Oi fi fost eu sprintara si plimbareata in tinereti, dar acu mi-s batraoara! Usor cu rablagita pe scari, as spune.
EmaPirciu a spus…
Eu zic sa mai pastrezi in programul tau incarcat o ora de stat pe net...

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...