Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Muzică

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Despre dragoste şi alte minuni

Văd că iarna, cu ultimele puteri, se bagă în seamă. Din partea mea, poate să plece liniştită, că prea mi s-a luat de ger şi haine groase. Să vină primăvaraaa! Cu aerul ei proaspăt, cu flori, soare şi oameni veseli. În aşteptarea ei, însă, inspirăm dragostea. Da, au venit zilele alea în care iubiţii sunt mai darnici, în care toată lumea intră în polemici cu toată lumea pe tema Valentine's vs. Dragobete. Eu m-am calmat demult în această ultimă privinţă. Cu cât mai multe sărbători ale iubirii, cu atât mai bine, indiferent de unde şi de la cine provin. Apropos de iubire, am văzut azi "Gnomeo and Juliet", un film care merge pe schiţa tragediei lui Shakespeare mai mult cu numele, dar în care dragostea învinge toate barierele. Protagoniştii sunt nişte pitici de grădină foarte simpatici, care te vor cuceri încă de la primele replici ("rest in pieces"). Fie ca primăvara şi dragostea să vă inunde sufletele tuturor!

Azi mă laud!

Pentru că, vorba cântecului, am cu ce! Îi iubesc. Îi ascult de când eram mică. Nu cred că trece săptămână să nu mă delectez cu cel puţin o piesă de-a lor. Şi azi, azi am avut ocazia să-i am aproape şi să le mulţumesc pentru muzica frumoasă pe care o fac. După ani şi ani , iată că se întâmplă o minune!...

Rainy days

Blogul mă ceartă. De câteva zile bune nu l-am mai băgat în seamă. M-am cufundat în evenimente şi non-evenimente, în stres şi nervi întinşi la maxim. Cât mai pot, Dumnezeu ştie. Psihic vorbind. Şi pentru că rezerva cea mai la îndemână a unui blogger neinspirat şi leneş (exact aşa cum sunt eu acum) este muzica, să ascultăm, zic!

Plăceri simple

Să-mi fie cu iertare că n-am mai dat cu tastele pe aici. Ce să zic, de la un timp nici eu nu ştiu cum de mai am timp să le fac pe toate. Aştept concediul cu nerăbdare, să uit de toate lucrurile astea complicate, pentru a mă răsfăţa cu plăceri simple. O să văd marea, o să citesc, o să am timp de mine şi de El, ce mai, se anunţă o săptămână exact aşa cum mi-a prescris doctorul, vorba ceea. Dar, până atunci, mai e o săptămână de muncă şi singurul mod prin care mai pot să-mi încarc bateriile e să ascult ceea ce-mi place. Aşa că...

Fuse şi se duse

Eurovision 2010 a fost o plăcere pentru mine din cel puţin trei motive: 1. participanţii au fost în majoritate tineri şi talentaţi; 2. românii s-au prezentat bine, chiar foarte bine, contrar aşteptărilor şi previziunilor mele; 3. piesele din finală au fost atât de reuşite, încât cu greu am stabilit şi un top 5 personal. Şi acum să le luăm pe rând, dacă mai aveţi răbdare. Păi, că tineri şi talentaţi au fost majoritatea participanţilor cred că aţi sesizat cu uşurinţă şi voi (sincer, mie mi s-a luat de prejudecata că numai cei experimentaţi într-ale scenei muzicale ar trebui să aibă acces la acest concurs. Fals! Eurovisionul este o competiţie a talentelor, originalităţii, creativităţii, inovaţiei - iar acestea nu sunt neapărat atributele unor avansaţi în gradul muzical). Apoi, despre Paula şi Ovi ce să mai spun? Mai au şi felicitările mele loc pe acolo pe undeva? Că le-aş trimite din toată inima. S-a văzut cum şi-au dat toată silinţa, reuşind să alcătuiască un duet omogen, deşi în realita...

Prima semifinală Eurovision 2010

Foarte slabă a fost prima semifinală a Eurovision 2010, desfășurată aseară la Oslo și difuzată în direct pe TVR1. M-am liniștit oarecum să văd că într-adevăr există piese și mai proaste decât cea a României (pe care personal o consider o rușine pe obrazul Paulei, în special, care poate mult mai mult și mai bine). În schimb, Moldova mi-a plăcut , are o piesă fresh, un show demn de Eurovision și soliști talentați. Grecia și-a păstrat și de această dată stilul vulcanic, dar care nu cred că mai impresionează, Islanda are voci bune (a dovedit-o chiar și anul trecut ). În sfârșit, eu nu mă mai uit de ceva timp la Eurovision pentru a ține pumnii României, cam de când Luminița Anghel și Sistem n-au câștigat, deși MERITAU! Acum privesc oarecum obiectiv acest concurs, dar după semifinala de aseară pot spune că nu am un favorit (deși mi s-au părut interesante piesele Belarusului , Belgiei și Albaniei ). Aștept să văd ce surprize ne rezervă semifinala de mâine seară și, bineînțeles, finala de sâ...

Dacă aș fi fost băiat...

Cum aș fi fost? Probabil sensibil, sincer, îndrăgostit non-stop, plin de viață, sigur pe sine, atent cu EA, calm și echilibrat. Beyonce și-a pus problema asta cu mult înaintea mea și bine a făcut. Piesa asta e cam singura care îmi place din repertoriul ei.

India Arie

Ador muzica. Oricât de supărată aş fi, televizorul, cd-player-ul din maşină, radio-ul sau calculatorul îmi sunt surse de alinare. Pun o melodie, şi gata! Trece tot. Ca o pasionată care sunt, am o mulţime de cd-uri. Şi ieri, tot ascultând eu muzica tinereţii mele, am dat peste piesa asta care mi-a plăcut prin liceu (cred) foarte mult:

Faith Hill

În tinereţea mea am fost îndrăgostită de mai multe femei (ho!, nu săriţi cu acuzaţii că nu în sensul în care vă gândiţi voi!) :P. Una dintre ele a fost Faith Hill, o voce deosebită şi o frumuseţe rafinată. Vezi mai multe video din TV

Din frumoasa blogosferă...

Vă prezint neşte unele care mi-au atras atenţia: Papabembe îmi dedică mie şi lui Simf un text foarte drăguţ . Aş putea crede că dragul de el lucrează la textila, că prea ştie să croşeteze situaţii imprevizibile şi originale. Blogul literar al lui Cristian Lisandru este ca un fursec: dulce, bun de savurat oricând, dar mai ales dimineaţa la cafea. Pentru că eu atunci mă delectez cel mai des cu creaţiile sale. Astăzi vă recomand să citiţi de ce cocorii au toate şansele să nu se mai întoarcă în ţara noastră. Şi le dau dreptate. Atât cocorilor, cât şi lui Cristian. Dacă aţi nimeri la această postare a personajului Geocer , aţi crede că este cel mai al naibii bucătar. Nu e aşa, nu vă luaţi după aparenţe. El de fapt a recunoscut că lucrul pe care-l face cel mai bine la casa omului e să bată covoarele . Cu toate acestea, mâncarea de urzici pe care a gătit-o miroase atât de bine, încât sâmbătă, când mă duc la ţară, îmi fac şi eu acelaşi program ca şi el. Ioana e melancolică în această perioa...

O melodie

Thalia este cu adevărat o femeie frumoasă. Şi mai cântă şi bine. Melodia asta este chiar una dintre preferatele mele. Atât de calmă, de suavă şi de sensibilă.

Make love, not war!

Este că dragostea n-ar avea acelaşi farmec fără muzică? Sau invers? Pentru că ne aflăm în "zilele iubirii", m-am gândit să postez aici câteva melodii d'amour care-mi plac foarte mult. "Iubiţi-vă mult!" v-ar zice Mircea Radu. Eu însă vă zic "Iubiţi-vă bine!" Let's blues! * Aaron Neville & Linda Ronstadt - Don't know much * Extreme - More than words * WET WET WET - Love is all around * Celine Dion & Garou - Sous le vent * Scorpions - Still loving you * Queen - Love of my life * Holograf - Să nu-mi iei niciodată dragostea * Bosquit0 - Două mâini * Bon Jovi - Always * Michael Jackson - You are not alone * Foreigner - I want to know what love is * Patrick Swayze - She's like the wind * Michael Bolton - Said i loved you but i lied * Brian Adams - Everything i do And, of course, THIS

Ascultaţi şi vă minunaţi!

Stau şi zac. Mai avem nevoie de câte o boală câteodată ca să ne mai oprească din alergătura asta nenorocită. Aşa că acum am timp să ascult muzică bună şi să mă uit la filme. De Revelion am privit la tv în special programul de pe tvr 1. După ora 01.00, parcă, a fost muzică populară veche. O minunăţie. Am remarcat acolo o voce excepţională pe care n-o mai auzisem niciodată, de fapt nici pe youtube nu sunt decât vreo trei melodii ale acestei doamne care cu siguranţă ar merita mai multă promovare. Vă las şi pe voi să vă încântaţi urechile muzicale cu talentata Rela Ciulei: Eh, cum vă place?

În tren

Ştiţi, uităm să vedem partea frumoasă a lucrurilor. De fapt, nu uităm, ci ignorăm. Ceea ce e mai rău. Ieri stăteam în bucătărie, îmi savuram cafeaua şi citeam bloguri. Afară, pe linia ferată paralelă cu blocul meu, un mini-tren duduia pe şine. A urlat o dată. De două ori. De trei ori. Mă simţeam deja într-un film de epocă. M-am ridicat de pe scaun şi am ieşit în balcon. Parcă vedeam stând la geam o domniţă rafinată, purtând pe buclele-i blonde o pălărie chic. Degetele învăluite în mănuşi croşetate din macrame punctau nervos geamul. La destinaţie o aştepta iubitul, un gentleman în frac, papion şi joben. S-a îndepărtat spre fericire, iar eu am privit-o îndelung. N-a fost o vedenie. Nici măcar un lucru pe care mi-am impus să-l văd. A fost doar o dovadă că putem descoperi în lucruri aparent banale scene care să ne încânte. Şi dacă vă mai spun că trenul era unul de marfă, terfelit şi răpciugos?... Pasarea Colibri - In tren