Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi.
Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu, cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net .
Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine, chiar am citit o povestire de Hesse şi anume "Gertrud" (faină, într-un post viitor o să spun câte ceva despre ea). Canguru şi Mişu Alexandrescu au avut şi ei, de asemenea, lucruri mai importante de făcut în această seară, treaba lor, dar eu tot le dau notă mică :P
Trebuie să mai spun că până data viitoare m-am pricopsit cu "Baletul mecanic" de la George şi că Oanei îi place de iubita mea pe care v-am prezentat-o tuturor în postul anterior.
Vă las în continuare cu nişte blitzuri :D

Comentarii

Adrian Enache a spus…
Eram sigur că întâlnirea e săptămâna viitoare! Acum îmi pare rău că am fost aşa de aiurit...
Mi-am trecut în agendă următoarea întâlnire, să nu uit.
Îmi cer scuze pentru că nu am venit!
Raluca Nicula a spus…
Te asteptam, Adi, pe 12 februarie ;)
hobbitul a spus…
e ceva ca va intalniti acolo in orasul de cacat in care s-a nascut cel mai mare cacat care are obiceiul sa intre in cel mai mare cacat pana dupa gatul mare care il poseda pentru ca se simte bine in cacat. ma refer la mutu
am fost la pitesti ... la tata lu mutu … sa plangem in grup, nu doar sa ne dopam
Amourdejour a spus…
raluca sper ca nu te-ai suparat cu afrimatia de mai sus
Raluca Nicula a spus…
Nu, Bogdan, stai linistit, oarecum iti impartasesc opinia :)
Amourdejour a spus…
atunci hai sa ne bucuram

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...