Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Premianta vă premiază cu premii

Pornesc cu dreptul în blogosferă la început de 2010. Două colege frumoase, deştepte şi devreme acasă m-au premiat. Este vorba despre Ema şi Steluţa, care au considerat că blogul meu este unul special... pentru ele, cel puţin. Trebuie să recunosc că nu mă omor cu premii şi lepşe perpetuate pe bloguri, dar dacă cineva m-a premiat pe mine, eu de ce să n-o fac? Aşa că le mulţumesc frumos fetelor care mi-au pus pe cap coroniţa şi voi nominaliza şi eu câteva persoane pe care le citesc. Ca atare, The Oscars goes to... Mihai Alexandrescu, Remus Ştefan, Ioana, Simona Fusaru şi Alexandru Ştirbu.
Cum e şi firesc să amintesc, motivele pentru care am dat cele cinci premii acestor bloguri sunt următoarele: autorii lor scriu bine, frumos, corect, interesant. Dar, peste tot şi toate, planează calitatea lor de oameni. Şi sper că nu se supără nimeni dacă mai dau de la mine nişte coroniţe şi diplome tuturor persoanelor prezente în blogroll, na!
Regulament:
1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat
5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Comentarii

Anonim a spus…
http://hobbitul.wordpress.com/2010/01/22/nominalizarile-mele-pentru-cele-mai-bune-bloguri-din-2009/
Raluca Nicula a spus…
mersi, Hobbitul - deci am un blog gustos, huh? tare! Mersi frumos! :D
simf a spus…
Raluca, ma foarte onoreaza premiul tau. As vrea sa promit ca voi posta constant, dar n-ar fi prea corect, ca stiu ca n-o voi face. Promit insa ca voi posta cand am de spus, cu-adevarat, ceva si ca voi continua sa fiu sincera. Multumesc.
hobbitul a spus…
Procurorii Prachetului General au trimis-o in judecata pe Marioara Dumitru, magistrat din Pitesti, pentru ca a musamalizat un accident auto in complicitate cu un primar, un politist si un sofer, totul pentru suma modica de 300 de euro. Este inca un caz care arata nesimtirea de care dau dovada unii reprezentanti ai Justitiei din Romania. Chiar si dupa ce a fost prinsa, judecatoarea a facut tot ce era posibil pentu a stopa ancheta procurorilor.

Un accident banal
In 2008, Marioara Dumitru era un magistrat respectat la Curtea de Apel Pitesti. Drept dovada, este numita presedinte al biroului electoral la alegerile locale din comuna Bascov (Arges). Un accident banal va rasturnat insa totul.
Pe 20 aprilie 2008, judecatoarea pleaca din Pitesti spre Bascov cu masina personala, un Peugeot 206, insa la o intersectie, din neatentie, nu a respectat indicatorul "cedeaza trecerea" si intra in coliziune cu o autoutilitara de salubritate ce se deplasa regulamentar. Impactul a produs mici avarii la aripa dreapta-fata a masinii conduse de judecatoare, autoutilitara neavand nimic. Este genul de accidente ce se produc cu miile in Romania. Din intamplare, la locul accidentului se afla un agent de circulatie, insa vazand ca este vorba de un accident minor, le recomanda sa mearga la politia comunitara din localitate.

am si eu o sursa din pitesti, dar nu mai detin yiar online ...veyi daca iti foloseste la ceva in yiarul tau
Raluca Nicula a spus…
Hobbitul, e de admirat ajutorul tau. Multumesc ;)

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg