Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Pastila de bun simţ

Cine nu acceptă părerea celuilalt... este ori prea plin de sine şi crede că deţine adevărul absolut, ori, pur şi simplu, se consideră inferior din anumite puncte de vedere.
Se întâmplă des să avem de-a face cu oameni care cred că ştiu totul şi sunt atât de convinşi de chestia asta, încât încearcă să le-o insufle şi celor din jur. Gesturi disperate, vorbe aruncate în vânt, sunt tot timpul indignaţi de ceea ce se întâmplă, nimic nu e în regulă (în opinia lor), ei fiind perfecţiunea întruchipată.
Ascultându-i, îţi poţi da seama cu uşurinţă de caracterul superficial şi de snobismul evident. Când ceva nu le convine, atacă cu armele prostiei: jigniri, injurii etc.
Au nevoie neapărat de o pastilă... de bun simţ!
P.S. Se recomandă citirea atentă a prospectului. Pot apărea manifestări "neplăcute", precum comportament normal, vocabular decent, bune intenţii, moralitate...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ţineţi-mi pumnii!

Un ceas... de fericire Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise. Mă înscriu prin acest text la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema şi tot ceea ce-mi doresc este... să fie într-un ceas bun! :D