D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Copilul din mine a preluat azi din nou comanda. Mi-a dictat cu zâmbetu-i pur să-mi aduc aminte de cele mai frumoase lucruri cu care mi-am alinat „vârsta inocenţei”. La îndemnul său, am făcut un tur-retur spre copilărie şi am ajuns la concluzia că trebuie să-mi amintesc neapărat de desenele animate.Mă consider privilegiată din acest punct de vedere... De ce? Pentru că am o mare de lucruri frumoase pe care să le aştern aici. Am crescut cu animaţii deosebite care m-au ajutat să discern binele de rău, fiind educative şi frumoase. Sublime chiar. Promovau bunul simţ, dragostea pentru tot ce ne înconjoară, sancţionarea răului.
Cum aş putea uita de „Sandy Belle”, „Perinne”, „Captain Planet”, „Cosette” (Les miserables), „Nils Holgerson”, „The smurfs”, „Maya the bee”, „Cartea cărţilor”, „Floarea cu şapte culori”, „Pif şi Hercule”, „Pantera roz”, „Michel Vaillant”, „Zorro”, „Candy”, „Voltron”, „Macron”, „Ţestoasele ninja”, „Sailor Moon” şi de minunatele desene marca Walt Disney?! Şi câte n-or mai fi... dar cine le mai ţine minte?!
Comentarii