Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Culmea PROSTIEI: Să faci pe prostul şi să rămâi aşa

„Este mai bine să taci şi să dai impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu”
„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia umană; iar de cea din urmă sunt foarte sigur” Albert Einstein
„Genialitatea poate avea limitările sale, dar prostia nu are acest handicap” Elbert Hubbard
„Este foarte periculos să fii sincer în condiţiile în care nu eşti prost” George Bernard Shaw
„Să fii prost, egoist şi să ai o sănătate bună sunt trei cerinţe pentru a fi fericit, deşi dacă prostia lipseşte, celelalte nu mai contează” Gustave Flaubert
„Cele mai comune două elemente ale universului sunt Hidrogenul şi prostia” Harlan Ellison
„Ca să înţelegi că eşti prost, trebuie să-ţi meargă mintea” Georges Brassens
„Un prost nu spune lucruri inteligente, dar un om inteligent spune multe prostii” Garabet Ibrăileanu
„Nimeni nu e destul de inteligent pentru a convinge un prost că e prost” Jean de la Fontaine

Comentarii

Anamaria a spus…
cat adevar zace in vorbele lui Albert Einstein..........prostia e o stare de spirit,de relaxare si pana la urma e infinita!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ţineţi-mi pumnii!

Un ceas... de fericire Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe mine: m-a sărutat pe cadran şi mi-a spus: „Mai e puţin, Doamne, mai e puţin!”. Am vrut să îngheţ timpul şi să o ţin în faţa mea la infinit. N-am apucat. S-a îndepărtat cu viteza luminii spre uşă. Venise. Mă înscriu prin acest text la concursul de proză arhiscurtă organizat de Trilema şi tot ceea ce-mi doresc este... să fie într-un ceas bun! :D