Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Forma fără fond, fir-ar să fie!...

N-am fost niciodată de acord cu sărbătorile importate. Valentine`s Day e o tâmpenie! Halloween, nu mai spun! Mai nou, Thanksgiving Day a devenit ziua recunoştinţei şi pentru foarte mulţi dintre români.
Păcat, oameni buni! Păcat că respectăm cu atâta ardoare nişte sărbători care n-au nicio legătură cu specificul nostru tradiţional. Se pare că blestemul României e ca urmaşii să copieze fără ruşine şi fără discernământ tot ce prind... din afară!
Nu mai daţi buzna la tarabe şi-n magazine, nu mai luaţi cu asalt florăriile, că ziua îndrăgostiţilor nu e pe 14 februarie, decât dacă v-aţi născut, din păcate pentru voi, în America după care tânjiţi atât! 24 a lui Făurar e ziua în care perechile din Românica îşi declară dragostea...



Comentarii

drush a spus…
In principiu ai dreptate.Azi de exemplu am ajuns acasa cu o durere de ochi, doar pentru ca am trecut prin centru( pe acolo aveam drum) si era atata rosu si atata "kchici"... Eu una nu am nevoie de o zi anume sa spun "te iubesc", sau sa fac un cadou din inima si neconditionat.
Anamaria a spus…
mda...e puntul tau de vedere si intr-o mana ai dreptate....dar mie imi place sa sarbatoresc fie ca e 1 ianuarie,7ianuarie,1decembrie,14faurar sau 24!acum e adevarat ca fascinanta america cu covrigi la casa alba e inca un vis preluat din filmele cu mumosii actori masculini(brad).....da imi place ca te-ai revoltat!
Raluca Nicula a spus…
Va multumesc pentru comentarii fetelor! ;)

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!