D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Nu simţiţi mirosul florilor? E puţin cam slab deocamdată, dar eu l-am adulmecat încă de acum două săptămâni. Vine, vine primăvara!
Când eram o pitică, în primele clipe de primăvară, mergeam pe deal şi culegeam călţunei, respiram aerul proaspăt şi cald cu o lăcomie pe care nu o puteam stăvili. Admiram panorama verde care se renăştea. Şi acum aş face la fel, dar parcă oraşul primeşte altfel bucuria acestui sezon. Oamenii sunt prea preocupaţi cu treburile cotidiene pentru a se opri o clipă şi a contempla spectacolul sfânt al naturii. Clădirile înalte, sfidătoare şi reci stau indiferente la mângâierea soarelui, iar oamenii au început să preia din aceste caracteristici. Şi, ca să nu mai spun că nici aerul nu e acelaşi.
Aştept un martie care să cureţe supărările şi să alunge gerul din inimile îngheţate.
Când eram o pitică, în primele clipe de primăvară, mergeam pe deal şi culegeam călţunei, respiram aerul proaspăt şi cald cu o lăcomie pe care nu o puteam stăvili. Admiram panorama verde care se renăştea. Şi acum aş face la fel, dar parcă oraşul primeşte altfel bucuria acestui sezon. Oamenii sunt prea preocupaţi cu treburile cotidiene pentru a se opri o clipă şi a contempla spectacolul sfânt al naturii. Clădirile înalte, sfidătoare şi reci stau indiferente la mângâierea soarelui, iar oamenii au început să preia din aceste caracteristici. Şi, ca să nu mai spun că nici aerul nu e acelaşi.
Aştept un martie care să cureţe supărările şi să alunge gerul din inimile îngheţate.
Comentarii