Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Vacanţă, dulce vacanţă

Am terminat cu examenele, iar acum o să am timp să fac ce-mi place... Să citesc liniştită, eventual cu ceaşca de cafea lângă. Mă aşteaptă de o săptămână pe noptieră, încă din pauzele de învăţat pe care le luam cam des, Gore Vidal (foto). Promit că până mâine, cel târziu, o să-i citesc opera care i-a adus tot atâta popularitate pe cât antipatie. „Oraşul şi stâlpul” tratează, cu o naturaleţe ce a stârnit multă vâlvă printre americanii anilor '40, tema homosexualităţii chiar şi în cercurile de la „nivel înalt”. De abia aştept să văd cum se termină nostalgia unui el după un alt el.
Mi-am mai propus să citesc şi „Foamea” (Knut Hamsun) şi „Fetiţa şi ţigara” (Benoît Duteurtre).
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!
P.S.: Mulţumesc, COTIDIANUL!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...