D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Totul porneşte de la o ţigară...
Cum ar arăta lumea dacă diverse tendinţe corecte politic de azi s-ar transforma în norme obligatorii? Dacă, de pildă, fumatul le-ar fi interzis până şi condamnaţilor la moarte, obligându-i pe fumători să intre în clandestinitate? Sau dacă, din dorinţa de a le acorda drepturi copiilor, i-am încuraja să ne terorizeze?
Benoît Duteurtre imaginează o astfel de lume idiotizată în "Fetiţa şi ţigara", roman care îi va scandaliza, cu siguranţă, pe adepţii autohtoni ai "corectitudinilor" de tot soiul şi le va da frisoane fumătorilor şi celor care nu vor să se lase manipulaţi cu televizorul până la imbecilizare.
"Fetiţa şi ţigara" a fost publicat în 2005 şi abordează tema obsesiei pentru imagine, a reality-show-ului care întrece orice limită. Sistemul judiciar este marcat de presupoziţii ieftine, de norme impuse în urma unor precedente şi care urmează un tipar învechit. Peste toate planează paradoxul social în care cuvântul copiilor este preferat cuvântului adulţilor.
Calificativul meu: **** *
Cum ar arăta lumea dacă diverse tendinţe corecte politic de azi s-ar transforma în norme obligatorii? Dacă, de pildă, fumatul le-ar fi interzis până şi condamnaţilor la moarte, obligându-i pe fumători să intre în clandestinitate? Sau dacă, din dorinţa de a le acorda drepturi copiilor, i-am încuraja să ne terorizeze?
Benoît Duteurtre imaginează o astfel de lume idiotizată în "Fetiţa şi ţigara", roman care îi va scandaliza, cu siguranţă, pe adepţii autohtoni ai "corectitudinilor" de tot soiul şi le va da frisoane fumătorilor şi celor care nu vor să se lase manipulaţi cu televizorul până la imbecilizare.
"Fetiţa şi ţigara" a fost publicat în 2005 şi abordează tema obsesiei pentru imagine, a reality-show-ului care întrece orice limită. Sistemul judiciar este marcat de presupoziţii ieftine, de norme impuse în urma unor precedente şi care urmează un tipar învechit. Peste toate planează paradoxul social în care cuvântul copiilor este preferat cuvântului adulţilor.
Calificativul meu: **** *
Comentarii