D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
În 1920 obţine Premiul Nobel pentru Literatură, pentru lucrarea „Rodul Pământului”. Cu romanul „Foamea”, reprezentant al realismului psihologic, norvegianul Knut Hamsun anticipează absurdul din scrierile lui Kafka. A trăit 92 de ani, timp în care a scris 11 romane.
„Foamea” („Sult"), scris în 1890, amestecă ficţiunea cu elemente
autobiografice, pentru a relata dramatic soarta unui scriitor care, din pricina neajunsurilor, este adus în pragul nebuniei.
Merită citit pentru că: este opera care i-a adus notorietatea scriitorului, este o lecţie de viaţă, zugrăveşte tablouri şi pictează descrieri cum rar mi-a fost dat să citesc! Multe alte motive le veţi găsi citind cartea. Vă redau unul dintre citatele preferate:
„Când am ajuns jos, m-am oprit în mijlocul străzii şi strângând pumnii, am spus cu voce tare: Să-ţi spun ceva, dragă Dumnezeule: Eşti un încurcă-lume. Şi, scrâşnind din dinţi, privesc furios spre cer şi iarăşi zic: Să mă ia naiba dacă nu eşti un încurcă-lume! Deodată îmi schimb poziţia, îmi împreun mâinile, înclin capul şi întreb cu o voce suavă, evlavioasă: Dar i-ai adresat vreo rugăciune, băiete?” (pag. 69)
Calificativul meu: *****
„Foamea” („Sult"), scris în 1890, amestecă ficţiunea cu elemente
autobiografice, pentru a relata dramatic soarta unui scriitor care, din pricina neajunsurilor, este adus în pragul nebuniei.Merită citit pentru că: este opera care i-a adus notorietatea scriitorului, este o lecţie de viaţă, zugrăveşte tablouri şi pictează descrieri cum rar mi-a fost dat să citesc! Multe alte motive le veţi găsi citind cartea. Vă redau unul dintre citatele preferate:
„Când am ajuns jos, m-am oprit în mijlocul străzii şi strângând pumnii, am spus cu voce tare: Să-ţi spun ceva, dragă Dumnezeule: Eşti un încurcă-lume. Şi, scrâşnind din dinţi, privesc furios spre cer şi iarăşi zic: Să mă ia naiba dacă nu eşti un încurcă-lume! Deodată îmi schimb poziţia, îmi împreun mâinile, înclin capul şi întreb cu o voce suavă, evlavioasă: Dar i-ai adresat vreo rugăciune, băiete?” (pag. 69)
Calificativul meu: *****
Comentarii