Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală.
Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea.
Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când dai din braţe la coasă şi că dimineaţa când te trezeşti te întâmpin cu o cafeluţă pe care să o savurăm împreună pe prispă.

Comentarii

papabembe a spus…
viitorul sună bine
ioana a spus…
asa e, am fi mai fericiti.
apropo de asta: http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/03/rostul.html
simf a spus…
Sa masori din ochi in fiecare dimineata cat au mai crescut plantutele... Cum mugurii incep sa plezneasca... Sa calci cu grija printre cainii si motanii care te-nsotesc la tot pasul...
Dupa, merge si calculatorul.
Geocer a spus…
Asta cand veti fi la pensie ! Pana atunci, puneti mana si munciti cu capul, nu cu bratele !
Raluca Nicula a spus…
Papabembe, este?
Ioana, daca ma gandesc mai bine, ne facem si vecine, ca si casa visurilor tale seamana cu a mea,nu?
Simf, aia cu mugurii care incep sa plezneasca e super, parca ii si vad :D
Geocer, daca muncim numai cu capul, nu stiu daca mai apucam pensia. Asa ca... prefer bratele :P
EmaPirciu a spus…
Suna bine... vin si eu in vizita
Raluca Nicula a spus…
În vizită? Nu, doamnă dragă. Vii să mă ajuţi la sapă şi la fân. :))
Jackal a spus…
Daca te uiti pe geam vezi si aici mugurii si chiar poti pune mana pe ei.
simf a spus…
Raluca, ma tem ca Ema n-o sa te poata ajuta prea tare, eventual doar sa te sustina... moral. Crede-ma, eu am incercat o colaborare cu sapa si n-am reusit decat un pact de neagresiune.
Dar pana sa ajungeti voi la casele visurilor voastre, nu trageti o fuga intr-o duminca pana la casa mea? Promit sa nu va pun la munca, ci doar la plimbat si privit.
Raluca Nicula a spus…
Jackal, ai mare dreptate, dragule. Numai că seara când ajungem noi acasă nu prea se mai văd mugurii. Dorm de-a binelea drăguţii!
Simf, ce bine sună invitaţia! :D Păi pentru aşa ceva îmi fac timp întotdeauna. :D
Stefan a spus…
nici barbatii nu mai sunt ce au fost odata :)

Postări populare de pe acest blog

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...

Concurs!!!

De dimineaţă am mers la chioşc şi am cumpărat Revista Tabu , numărul din septembrie. Ştiam că acolo se regăseşte Andreea Preda , fosta mea colegă de la Muntenia FM şi actualmente marketeriţă pe calea succesului, care povesteşte cum o concediere a însemnat pentru ea un pas către împlinirea unui vis. Revista s-a vândut cu o carte din colecţia Cotidianul , volum pe care eu îl aveam. Aşa că m-am gândit să pun la cale un concurs cu un premiu "cultural": "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. Tot ce trebuie să faceţi e să scrieţi la voi pe blog recenzia unei cărţi pe care aţi citit-o vara asta. După ce faceţi asta, anunţaţi-mă şi pe mine şi poate intraţi în posesia romanului care mie mi-a plăcut foarte mult. Mult succes, hai că nu e deloc greu! :D Data limită: marţi, 1 septembrie 2009, ora 19.00 !