Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Vino, primăvară!

Mă doare carnea de greutatea hainelor. Iarna asta, pe care am dorit-o atât, se încăpăţânează să rămână, deşi n-o mai vrea nimeni. Vreau să vină primăvara! Să stau şi să miros florile proaspete, să văd cum soarele se joacă pe câmpuri, să aud păsările cum foşnesc prin copaci şi cum cântă cu toată fiinţa.

Vino, primăvară şi dă jos haina grea care-mi sufocă sufletul!

Comentarii

Logatu a spus…
E bine ca nu esti "iernivora" tot anul. :D
papabembe a spus…
o să vină şi primăvara. pomii vor ciripi, păsărelele vor înflori, florile vor bâzâi şi vom face topless, şi vom mânca îngheţată pe băţ şi vom râde ca proştii, degeaba. şi tu, Raluca îţi vei hainele grele şi îţi vei descoperi sufletul tău frumos, parfumat şi un pic machiat, cât să îi accentuezi liniile delicate
Anonim a spus…
vine primavara, raluca, inca un bob zabava. apoi hainele se vor usura, si inima ta odata cu ele...
simf
Mişu a spus…
Da, de ce? Eu voi să ningă inclusiv aprilie. Ba şi mai, dacă se poate! Stau ca plutonul globurile şi beteala, abia aşteaptă să se suie în brad!
Raluca Nicula a spus…
Logatu, sa stii ca mi-a trecut. Iernivora nu sunt decat iarna :)
Remus, frumos ai spus;
Simf, sarumana!
Misu, nu pot decat sa-ti doresc spor la impodobit. Primesti si colindatori?

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...