D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Azi am chef să mă preling printre oameni, să alerg precum un suflet rătăcitor, neobosit, însetat de orizonturi. Să las în urmă lumea cu toate bubele ei inflamate, pline de puroiul ignoranţei. Zbor fără aripi printre stele şi singurul meu combustibil este dorinţa. Dorinţa de a transforma totul în nectar, de la firul ierbii şi până la steaua polară. Mi-e dor de lumea infinită care se ascunde sub pleoapele iritate. Singura mea consolare e că în curând voi sparge curcubeul şi-mi voi învălui sufletul în culorile sale.