Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ce mai e bun în ţara asta?

Spuneţi-mi, vă rog, că mie îmi scapă.
Ce mai merge în ţara asta, înafară de tunuri şi escrocherii?
Învăţământul s-a dus pe apa sâmbetei. Sistem fruntaş în Europa în timpul comunismului, căile ferate au ajuns de râsul curcilor şi de plânsul nostru. Industria se dărâmă şi în locul impunătoarelor clădiri fumegânde apar hipermarketuri cu mărfuri străine, pline de E-uri. Doamne câte exemple de acest gen mai sunt, dar nu ăsta e rostul postării. Eu vreau să ştiu de la voi ce mai e bun în ţara noastră! Mai e ceva?

Comentarii

Raluca Nicula a spus…
si pentru ca Adi Preda a zis ca nu mai comenteaza pe blogul meu, postez eu aici ce a raspuns pe Facebook, la aceeasi intrebare: "femeile". Asta da raspuns, mister Canguru, ai un 10! :)
Geocer a spus…
Mai sunt destule lucruri bune si-n tara noastra, dar cand esti prea suparat nu vezi decat gri si negru.
papabembe a spus…
singurul lucru bun în România a rămas frontiera cu Ungaria. Pe care vă invit să o treceţi cu bucurie şi în pas alergător.
Raluca Nicula a spus…
Geocer, intrebarea era care sunt lucrurile alea bune. Da tu un exemplu...
papabembe, un lucru bun ar fi fost frontiera cu... Africa. Eram demult trecuta dincolo. Ma insoteai, nu-i asa? :))
Anonim a spus…
"Merg" stolurile de pasari pe care le vad trecand in "V" in fiecare zi, adolescentii revin la lectura, avem multi copii frumosi, destepti si nebanuit de instruiti, de cine, nu stiu...
Raluca, toata tara e frumoasa, dar pacat ca e locuita.
simf
Raluca Nicula a spus…
simf :))))) câta dreptate ai! Foarte tare!
Mişu a spus…
Uite aici câteva lucruri româneşti bune, pe care mulţi nu le mai ştiu. Vei găsi trei interviuri - cu regele Mihai, cu Corneliu Coposu, cu Constantin Noica

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/12/081211_inregistrari_istorice.shtml
Raluca Nicula a spus…
Mişu, nu se încarcă. Îmi apare "Page not found".
irina wenz a spus…
caldura,bunatatea si respectul oamenilor de-acolo(unora!);acest tip de oameni sunt foarte greu de gasit,daca nu imposibil,in Romania inca ii mai avem!aici in Germania oamenii nu au aceste calitati,din pacate,nu asa cum le au unii Romani!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când