D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală.
Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea.
Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când dai din braţe la coasă şi că dimineaţa când te trezeşti te întâmpin cu o cafeluţă pe care să o savurăm împreună pe prispă.
Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea.
Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când dai din braţe la coasă şi că dimineaţa când te trezeşti te întâmpin cu o cafeluţă pe care să o savurăm împreună pe prispă.
Comentarii
apropo de asta: http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/03/rostul.html
Dupa, merge si calculatorul.
Ioana, daca ma gandesc mai bine, ne facem si vecine, ca si casa visurilor tale seamana cu a mea,nu?
Simf, aia cu mugurii care incep sa plezneasca e super, parca ii si vad :D
Geocer, daca muncim numai cu capul, nu stiu daca mai apucam pensia. Asa ca... prefer bratele :P
Dar pana sa ajungeti voi la casele visurilor voastre, nu trageti o fuga intr-o duminca pana la casa mea? Promit sa nu va pun la munca, ci doar la plimbat si privit.
Simf, ce bine sună invitaţia! :D Păi pentru aşa ceva îmi fac timp întotdeauna. :D