Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Alice în Țara Ororilor

Tocmai m-am întors din țara minunilor (mai degrabă ororilor), unde am călătorit cu Alice. Foarte nașpa a fost, vă avertizez. Pe lângă faptul că unui puști pur și simplu nu i-a tăcut gura pe tot parcursul filmului (Doamne, parcă și acum îmi mai blehăie prin urechi), nici producția în sine nu a fost una care să merite. Câteva efecte aruncate acolo, o poveste plictisitoare și previzibilă și gata mult vehiculatul "Alice în țara minunilor". Și dacă nu vedeam în trailer pisica aia rânjită și pe genialul Johnny Depp, poate luam și eu minunata decizie de a nu pierde timpul degeaba la mall. Două concluzii am tras după nefericita experiență:
1. Nu mai merg niciodată la un film pentru copii decât după ce le trece lor ora Colgate;
2. Nu mai judec un film după trailer (Mamă, de câte ori am zis asta!...)

Comentarii

papabembe a spus…
mamă, ce deştept sunt! eu am zis de la început că e un film de nessquick. ia cartea şi citeşte-o. e minunată, iar Lewis Carol e genial.
Geocer a spus…
Ma si mir sa vad atata desteptaciune la unul din tribul Zou Zou, trib cunoscut pentru nivelul scazut de cunostinte al membrilor sai :))
achilianu a spus…
Salut,
Vrei sa facem schib de link? Daca esti de acord, atunci lasa-mi un comment in care sa imi spui cu ce nume vrei sa te adaug in blogroll. Pe mine ma poti adauga cu numele Achilianu
Daca nu esti de acord, bafta pe mai departe...
sanatate...
EmaPirciu a spus…
eram precisa...
Am vazut in schimb Cartea lui Eli. Mult mai mishto. Inca visez la Wolfman ;)) CRed ca ala e un film bun.
ioana a spus…
Alice asta: http://www.imdb.com/title/tt1461312/
a fost foarte interesant
Raluca Nicula a spus…
papabembe, ai dreptate. Povestea merita citita, pe cand filmul - nu pierzi absolut nimic daca nu-l vezi
Geocer, nu te lua de tribul Zou Zou. Din cate stiu, si eu mi-s o cazma prin cimitirul lor. Asa ca nu te lua de semenii mei :)
Achilianu, nu fac schimb de linkuri, e o chestie pe care mi-am impus-o inca de la inceput. Sorry
Gamalia: poate lui Florin i-ar placea, desi unele scene sunt prea violente pentru copilasi
Ioana, daca zici tu...
ioana a spus…
mda, ideea era ca asta merita vazut, desi este mult mai putin cunoscut decat varianta 2010. intamplator o zic eu.
Raluca Nicula a spus…
Ioana, te cred pe cuvant, tocmai de aia o sa incerc sa fac rost de el ;)

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când