D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Tocmai m-am întors din țara minunilor (mai degrabă ororilor), unde am călătorit cu Alice. Foarte nașpa a fost, vă avertizez. Pe lângă faptul că unui puști pur și simplu nu i-a tăcut gura pe tot parcursul filmului (Doamne, parcă și acum îmi mai blehăie prin urechi), nici producția în sine nu a fost una care să merite. Câteva efecte aruncate acolo, o poveste plictisitoare și previzibilă și gata mult vehiculatul "Alice în țara minunilor". Și dacă nu vedeam în trailer pisica aia rânjită și pe genialul Johnny Depp, poate luam și eu minunata decizie de a nu pierde timpul degeaba la mall. Două concluzii am tras după nefericita experiență:
1. Nu mai merg niciodată la un film pentru copii decât după ce le trece lor ora Colgate;
2. Nu mai judec un film după trailer (Mamă, de câte ori am zis asta!...)
Comentarii
Vrei sa facem schib de link? Daca esti de acord, atunci lasa-mi un comment in care sa imi spui cu ce nume vrei sa te adaug in blogroll. Pe mine ma poti adauga cu numele Achilianu
Daca nu esti de acord, bafta pe mai departe...
sanatate...
Am vazut in schimb Cartea lui Eli. Mult mai mishto. Inca visez la Wolfman ;)) CRed ca ala e un film bun.
a fost foarte interesant
Geocer, nu te lua de tribul Zou Zou. Din cate stiu, si eu mi-s o cazma prin cimitirul lor. Asa ca nu te lua de semenii mei :)
Achilianu, nu fac schimb de linkuri, e o chestie pe care mi-am impus-o inca de la inceput. Sorry
Gamalia: poate lui Florin i-ar placea, desi unele scene sunt prea violente pentru copilasi
Ioana, daca zici tu...