Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Din ciclul #Întrebări existenţiale#...

De ce uită unii oameni de unde au plecat?

Din ruşine pentru ce au fost?
Din îngâmfare pentru ce au devenit?
Din îngâmfare, pur şi simplu?
La îndemnul unor persoane cheie?
Din teama de a privi retrospectiv?
Din ignoranţă?

Oricare ar fi motivele lor, pentru mine sunt inutile. Nu-i pot înţelege şi nici accepta.

Comentarii

Personale a spus…
Parerea mea e ca trecutul nu poate fi uitat nici macar in subconstient. Poate unii se bucura atat de mult de succesul prezent incat nu vor sa se amarasca cu trecutul si sa innoureze "premiul", "trofeul" castigat. Ca sa-si pastreze podiumul, indiferent de mijloace -"Scopul scuza mijloacele"- trebuie sa gandeasca in viitor. Asta e o tactica a oamenilor de afaceri de succes din ziua de azi.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...