Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Din ciclul #Întrebări existenţiale#...

De ce uită unii oameni de unde au plecat?

Din ruşine pentru ce au fost?
Din îngâmfare pentru ce au devenit?
Din îngâmfare, pur şi simplu?
La îndemnul unor persoane cheie?
Din teama de a privi retrospectiv?
Din ignoranţă?

Oricare ar fi motivele lor, pentru mine sunt inutile. Nu-i pot înţelege şi nici accepta.

Comentarii

Personale a spus…
Parerea mea e ca trecutul nu poate fi uitat nici macar in subconstient. Poate unii se bucura atat de mult de succesul prezent incat nu vor sa se amarasca cu trecutul si sa innoureze "premiul", "trofeul" castigat. Ca sa-si pastreze podiumul, indiferent de mijloace -"Scopul scuza mijloacele"- trebuie sa gandeasca in viitor. Asta e o tactica a oamenilor de afaceri de succes din ziua de azi.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...