Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Fuse şi se duse

Eurovision 2010 a fost o plăcere pentru mine din cel puţin trei motive:
1. participanţii au fost în majoritate tineri şi talentaţi;
2. românii s-au prezentat bine, chiar foarte bine, contrar aşteptărilor şi previziunilor mele;
3. piesele din finală au fost atât de reuşite, încât cu greu am stabilit şi un top 5 personal.
Şi acum să le luăm pe rând, dacă mai aveţi răbdare. Păi, că tineri şi talentaţi au fost majoritatea participanţilor cred că aţi sesizat cu uşurinţă şi voi (sincer, mie mi s-a luat de prejudecata că numai cei experimentaţi într-ale scenei muzicale ar trebui să aibă acces la acest concurs. Fals! Eurovisionul este o competiţie a talentelor, originalităţii, creativităţii, inovaţiei - iar acestea nu sunt neapărat atributele unor avansaţi în gradul muzical).
Apoi, despre Paula şi Ovi ce să mai spun? Mai au şi felicitările mele loc pe acolo pe undeva? Că le-aş trimite din toată inima. S-a văzut cum şi-au dat toată silinţa, reuşind să alcătuiască un duet omogen, deşi în realitate Paula este cu mult peste norvegian.
Cât despre top 5, la mine ar fi arătat cam aşa:
În rest, m-am bucurat că am primit puncte de la mai toate ţările (deci teoria "numai căpşunarii votează România la Eurovision" a fost dată peste cap).
Şi, la final, vreau să dau o bilă neagră Televiziunii Române, care, chiar dacă în continuare papă bani cu nemiluita, tot de incompetenţi se înconjoară. Cuplul Miron-Corondan a fost penibil. Pe lângă faptul că şi-au exprimat de zeci de ori opţiunile lor proprii şi personale (insipide, de altfel), au mai şi aberat în timp ce de la OSLO se spuneau lucruri interesante în ceea ce priveşte desfăşurarea concursului şi sistemul de votare. Aşa se face că aiuriţii s-au trezit la finalul competiţiei că reprezentantul Spaniei va mai presta încă o dată. "Ce se întâmplă?" se auzea din nefericitul studio românesc, deşi cu câteva minute în urmă amfitrionii norvegieni anunţaseră că din cauza spectatorului care a năvălit pe scenă, Daniel Diges va interpreta din nou "Algo Pequenito". Şi astea nu sunt decât câteva dintre multele gafe făcute de cei doi.
Cât despre piesa câştigătoare... nu zic că nu e bună, dar categoric nu a fost cea mai bună. Însă, dacă Europa a votat aşa, să respectăm decizia ei... zic.
P.S.: Liubiţeeeeee! :)

Comentarii

Steluta a spus…
Hmmm, doar pe 5 Romania?:P Melodia Azerbaijanului mi-a placut si mie foarte tare iar Serbia, Armenia si Spania au avut si ele melodii bune, intr-adevar!
Aoleu, bine ai punctat despre prestatia lui Miron si Corondan, la un moment dat chiar devenisera enervanti! In concluzie, nici mie nu mi-a placut organizarea de la TVR! Pacat...
Anonim a spus…
Serbia rulled !!! Goran Bregovici e inca super tare.
EmaPirciu a spus…
Mie mi-a ploacut si baiatul ala cu chitara din semifinala. El a ajuns in finala cumva? Ca eu am vazut franturi :P

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg