Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

File de arhivă

"Am să cânt până am să mor". Asta îmi spunea în urmă cu doi ani şi ceva nenea Gheorghe, cel mai în vârstă component al unui ansamblu argeşean. Ce-l împiedică însă să facă şi acum la standarde maxime ceea ce-i place? Vedeţi în materialul de mai jos, răscolit prin arhiva Argeş TV.

În 2008, o fetiţă frumuşică devine imaginea Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului. Ce anume a propulsat-o pe micuţă spre celebritatea locală? Gura păcătosului adevăr grăieşte, vedeţi mai jos de ce :)

Şi pentru că am început retrospectiva cu un bătrânel simpatic, la fel o vom şi încheia. În cele ce urmează vă las cu florarul Anton Ciulu, o figură cunoscută în Piteşti. De ce? Daţi click şi veţi afla! :)

Sper că v-au plăcut ştirile de azi, făcute... ieri. Numai bine vă doresc!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...