D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
N-am fost niciodată la circ şi, sinceră să fiu, nici n-am simţit nevoia. Trăiesc într-o ţară în care circul, cu tot cu jonglerii, animale dresate şi clovni, îmi este livrat zi de zi, de cele mai multe ori fără să vreau. Aşa că la ce să plătesc pentru a intra într-un cort colorat, când pot să stau frumos în faţa televizorului şi să am parte de un show cel puţin la fel de animat? Cu toate acestea, trebuie să recunosc, în circul adevărat animalele şi bufonii joacă doar un rol, pe când în cel de-al doilea caz, circul a devenit un mod de viaţă.
Grădina Zoologică. Da, avem în Piteşti şi una d-asta. Cam sărăcăcioasă, ce-i drept, dar e bună şi aşa. Pe aici am fost de vreo câteva ori, am admirat urşii, lupii, păsările şi pot să spun că mi-e milă de bietele exponate vii. E nasol să stai închis într-un ţarc şi tot felul de idioţi să vină şi să se zgâiască la tine (odată era să păţesc ceva grozav! Leul, dragul de el, supărat că idioata de mine îl fixa neîncetat, s-a întors cu fundul după care era să-mi azvârle un jet colorat..., din fericire, m-am ferit, că doar şi jungla noastră urbană ne-a învăţat să ne păzim de pericolele care ne pasc la tot pasul). Şi prin oraş avem Grădina Zoologică ambulantă, în persoana câinilor fără stăpân! Aşadar, nici la Zoo nu mergeţi că şi asta vine la voi.
În cazul ăsta, nu-mi mai rămâne decât să mă duc la iarbă verde în aceste zile frumoase de aproape-primăvară. Asta e singura care nu vine la Mahomed. Eh, bine, la Mutu se mai duce din când în când. Dar despre asta vom vorbi în episodul următor.
Comentarii