"Indicii anatomice"

Aseară am terminat de citit "Indicii anatomice", un roman poliţist de Oana Stoica Mujea.

Vreau să vă spun că mă păştea demult curiozitatea să ştiu de ce Oana are atâta succes, de ce este una dintre cele mai bine vândute autoare de la Tritonic. Am aflat răspunsurile la întrebările mele în timp ce am parcurs această carte bine construită, care îmbină acţiunea, suspansul şi neprevăzutul cu umorul. Lala, detectiva care reuşeşte să descopere adevărul din spatele unor crime, este în primul rând în război cu ea însăşi, viaţa unei familii bolnave punându-şi amprenta asupra psihicului şi comportamentului său. Aşa că, în aventura ei, Iolanda Ştireanu, pe numele din buletin, are să înfrunte mai multe temeri, printre care principala este agorafobia. A doua este frica de a se îndrăgosti, de a-şi dărui inima din nou, după ce iubitul anterior a dispărut în ceaţă înainte de căsătorie. Bogdan Hrib, directorul editurii Tritonic (şi în carte şi în realitate) o vindecă pe detectivă, uşor-uşor, de toate suferinţele, folosind alifia miraculoasă a dragostei care aşteaptă.

Şi, cu toate comentariile mele anterioare, romanul nu este unul de dragoste, este unul plin de crime, indicii, piste, nervi, cafele şi ţigări. Talentul scriitoarei de a improviza, de a ţese întâmplări şi capcane în jurul personajelor este cel care planează peste carte, dându-i originalitate. Cei care o cunosc pe Oana ştiu că în "Indicii anatomice", o mare parte din ea se află nu în personajul principal Lala, ci în personajul Crina Dunca (ziarista din Satu-Mare). Sau mă înşel?