Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Triplă lansare de carte

Triplă lansare ieri la Biblioteca Judeţeană din Piteşti. Autorii: Oana Stoica Mujea, Bogdan Hrib şi Luis Miguel Rocha au prezentat în faţa câtorva zeci de spectatori volumele lor ieşite recent de sub tiparele Tritonicului, respectiv: "Indicii anatomice", "Somalia, mon amour" şi "Papa trebuie să moară". Prezentările au fost făcute de către Denisa Popescu Martin, referent în cadrul instituţiei-gazdă.

A vorbit prima dată despre cartea sa Luis Miguel Rocha din Portugalia, după care a urmat o intervenţie a lui Bogdan Hrib (directorul editurii Tritonic), una în care, la o întrebare adresată de cineva din public a răspuns cam aşa:

După lansările volumelor "Papa trebuie să moară" şi "Somalia, mon amour" a urmat cea a "Indiciilor anatomice":

Oana, drăguţa de ea, ne-a dezvăluit câte ceva despre viitorul roman "Parfumul văduvei negre", după care a trecut rapid la "Indiciile anatomice":

După eveniment am cumpărat cartea Oanei, am luat şi autograf (sâc!). M-am bucurat să-i văd în sală pe bloggerii de la club: Canguru, Geocer şi Ema (imaginea Iolandei Ştireanu din "Indicii anatomice"). De asemenea, au mai venit şi Jean Dumitraşcu, scriitorul Marin Ioniţă şi mulţi alţi oameni de cultură, oameni care o îndrăgesc pe Oana şi cărora le plac Tritonicii :)

Comentarii

EmaPirciu a spus…
A fost o lansare interesanta. Am intarziat putin, dar ma bucur din suflet ca am ajuns.
Semnat, Lala :)
Geocer a spus…
Ce-o fi avand Oana cu mine? Ce i-oi fi facut, de vorbeste asa frumos despre mine? Ma si rusinez cand o aud !
Canguru' a spus…
Bine ca esti personaj pozitiv, ca nu stii cand se supara pe tine si te omoara! In carte, of course...
Oana a spus…
Va multumesc multtttttttt, tuturor, inca n-am avut timp sa intru e bloguri, dar vineri de dimineata o iau de la capat... cu blogul.
Raluca, merci mult pentru youtube!!!

Postări populare de pe acest blog

După deget

Acesta este noul trend în politica românească: datul după deget. Băsescu jură pe Biblie că "nu i-a dat un pumn în plex sau în faţă" copilului de la Ploieşti (aţi observat pesemne că nu a jurat că nu l-a lovit), Geoană s-a dus să se "relaxeze", cu o zi înainte de marea confruntare, acasă la mogulul Vântu. Între un preşedinte mincinos, agresiv, beţiv, manipulator, jucător, actor şi unul Prostănac, moale, influenţabil, care nu gândeşte cu propriul creier , pe cine aţi alege dacă aţi avea ghinionul de neşansă ca duminică să se organizeze alegeri?

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

CA SĂ fiu eu fericită...

În această dimineaţă m-am trezit foarte greu (de când mi-am pus draperii e numai noapte în dormitor). Am venit la serviciu, tonomatul mi-a livrat o cafea neobişnuit de amară. Am intrat pe bloguri, nimic să mă atragă. Numai Farmville mă mai tentează, acolo mai mulg o vacă, mai cultiv nişte floarea soarelui, mai stau pe o bancă, în mijlocul naturii... Şi trebuie să recunosc, viaţa asta îmi surâde tare mult. Parcă m-aş lua şi eu după draga de Simf şi să schimb confortul urban cu libertatea rurală. Mi-ar plăcea să muncesc la câmp, în loc să-mi distrug ochii la calculator şi creierii cu stres. Să mă trezesc în zori, să simt cum respiră natura şi să pornesc, doar cu un ulcior de apă proaspătă, la muncile ogoarelor. Iar seara, după atâta muncă, să mă răsfăţ cu o delicatesă culinară preparată din legumele şi fructele culese tot de mâna mea. Aşa că, bărbate drag, pune mâna şi schimbă Prima casă de la bloc cu cea de-a doua: de la ţară. Promit că învăţ să-ţi cos cămăşile de in rupte atunci când