Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Concert de muzică populistă

Ieri Piteştiul a tresăltat în acorduri de muzică... populistă. Ştiţi ce? Mie de obicei îmi plac melodiile astea ale noastre tradiţionale (care or mai fi acum că prea se manelizează toate), dar să auzi Maria Dragomiroiu, Aurel Tamaş şi Dumitru Farcaş, artişti în adevăratul sens al cuvântului şi oameni pe care eu i-am apreciat de când îi ştiu, prestând pe o scenă portocalie, înconjuraţi de veste portocalii şi instigând la un moment dat la un vot portocaliu, mi s-a părut PE-NI-BIL!
Nu ştiu dacă au scăzut neapărat în ochii mei, dar mi-am dat seama că, sub presiunea banului şi a altor interese, şi oamenii de calitate cedează uşor, devenind una cu masa de anonimi şi ordinari.

Comentarii

Irina a spus…
Pe mien ce m-a uimit ca ziua de ieri aducea usor aminte de manifestele comuniste...peste 100 de autocare,oras blocat,politie in fiecare intersectie...si pe banii cui?
Raluca Nicula a spus…
ee, Irina, pe banii preşedintelui, strânşi cu greu în toţi aceşti cinci ani. Doar nu credeai ca pe banii noştri, Doamne! :))
Canguru' a spus…
Raluca, nu e nimic anormal, foarte multi artisti castiga bani foarte frumosi in campanii electorale. Nu numai cei de muzica populara, ci si formatii consacrate, precum Voltaj sau Holograf. Citeam mai demult un interviu al lui Calin de la Voltaj si spunea ca nu simpatizeaza cu nimeni, se duce intr-o campanie la toate partidele, daca e solicitat, pentru ca este pe bani, pentru el e un concert oarecare.
Raluca Nicula a spus…
@Canguru: nu ştiu cât de "normal" este. Mie îmi sună a prostituţie politico-muzicală

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...