Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Poza de pe desktop

De câteva săptămâni am pe desktop poza de mai jos. Nu pentru că sunt narcisistă, sau mai ştiu eu cum, ci pentru că-mi inspiră un amalgam de stări: libertate, echilibru, încredere, fermitate. I like it! :D
Desigur, alături de coleguţii mei: Patricia Rusu şi Costin Moraru.

Comentarii

Dana a spus…
Ai numit patru stari: libertate, echilibru, incredere, fermitate. Voi sunteti trei! Ma intrebam cine ce iti inspira:)
Patris a spus…
Ador poza asta! Inspira incredere in tine, in propriile tale forte, siguranta! Si poate se potriveste in contextul ultimelor zile! Suntem greu de invins si nu ne dam batuti dupa ce cativa procurori ne perchezitioneaza sediul! Sa caute ce vor, nu avem nimic de ascuns pentru ca nu am gresit cu nimic!
Ai uitat sa precizezi cine-i fotograful: Alex Patrascu ne-a surprins in timp ce mergeam spre Strand sa facem o stire despre mici, bere si Ziua Europei parca.
Patris a spus…
Rectific: 1 mai. mici si bere gratis!
Raluca Nicula a spus…
Ai dreptate, Patris! Cat despre fotograf, sa-mi fie rusine ca nu l-am precizat. Da, e Alex Patrascu.

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...