Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Trăim în România și asta ne mănâncă toți nervii

Asta ajungem să spunem toți când vedem cum ridicolul este văzut ca firesc și nesimțirea ridicată la rang de sfințenie. Ce S.U.A? România a ajuns țara tuturor posibilităților! Adică doar aici criminalii sunt liberi, violatorii așijderea, în timp ce alții, care nu reprezintă nici pe departe un pericol, stau "la răcoare". Tot în spațiul carpato-danubiano-pontic, elevii se droghează, în unele cămine țiganii intră peste cei cazați acolo și nimeni nu are ce să le facă.
Asta e țara cu pensionari și tineri veșnic nemulțumiți, cu joburi plătite cu minimum pe economie pe cartea de muncă, țara în care toți sesizează că lucrurile nu-s normale, dar nimeni nu ia nicio măsură. Și asta pentru că cei pe care îi votăm ajung acolo unde vor și ce fac? Dau legi pe care mâine le anulează, mint ca să fie bine văzuți, iar când vine momentul să-și respecte promisiunile dau din colț în colț.
În România sistemul de învățământ se modifică în fiecare an! Justiția se schimbă de la o zi la alta! Ca să apuci un pat de spital și să fi tratat precum un pacient normal, trebuie să dai șpagă! Ca să mori, deasemenea ai nevoie de bani. Taxe s-au pus pe câte în lună și în stele, mai avem să plătim pentru aerul pe care-l respirăm! Așa că, țara asta nu ne mănâncă numai nervii. Trăim în România și asta ne mănâncă, la fel de bine, toți banii!

Comentarii

marius a spus…
ca bine zici, hai sa spun si eu:D ....Romania te urasc cu toata dragostea:D
Logatu a spus…
"Traim in Romania si trebuie sa o facem mai buna!'
Am citit asta undeva, dar nu mai stiu unde...

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

Tu decizi!

Aseară, uitându-mă la emisiunea " Tu decizi ", moderată de Tatulici, Ursu şi Buşcu am avut o revelaţie: dacă ar lăsa pentru câteva seri şi românii deoparte telenovelele, circurile televizate şi alte asemenea nebunii şi s-ar uita la o confruntare între candidaţii la Preşedinţie, n-ar mai vota unii dintre ei, iertată să-mi fie expresia, cu fundul! De exemplu, eu pot spune, că în urma acestor emisiuni (în principal de pe Realitatea TV ), mi-am format opinia electorală. Ştiu cu cine votez şi pot spune că acela pe care eu îl voi susţine este cel care mă va reprezenta cel mai bine (în cazul în care nu va intra şi el protagonist în filmul "Întoarcerea la 180 de grade"). Aseară au fost în studio Antonescu şi Oprescu, iar din Cluj Hunor. Cu o declaraţie a "doctoraşului" am fost total de acord: "Nu are ce căuta politicul în şcoli, spitale şi justiţie". Cât despre Antonescu, n-am ce zice, se vede că e şcolit, inteligent şi le zice bine de tot. Hunor nu m-a ...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...