Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Pentru Jean Dumitrașcu

Când am auzit, nu mi-a venit a crede. Jean Dumitrașcu, un om pe care îl respect de când îl știu, nu mai este director al Centrului Cultural Pitești. Legea care interzice cumulul de funcții a fost cea care l-a pus pe Domnul Emblemă al instituției de mai sus să se decidă asupra uneia dintre marile lui iubiri. Și a ales să rămână alături de pruncul căruia s-a luptat din răsputeri să-i dea viață: Filarmonica Pitești. Într-un fel mă bucur pentru el. Va avea acum timp să zăbovească mai mult asupra propriei vieți, pe care a cam ignorat-o dedicându-se trup și suflet activităților culturale. Sper ca de acum înainte, când mă oprește pe stradă să-mi spună ce mai face, să nu mai fie grăbit, obosit, stresat, gâfâind după atâta alergătură. Pentru că dacă ar fi să-l pictez, așa ar apărea: cu fața stoarsă de vlagă, dar foarte activă, ținând între degetele mâinii drepte luleaua, iar în cealaltă parte un dosar...
Știu că în adâncul sufletului îndură cu greu această schimbare. Și n-ar avea cum să n-o facă, având în vedere că a pus atât de mult suflet în activitățile de la Centru, în special la Revista Argeș. Puțini știu că el e omul din spatele Simfoniei, Fântânii muzicale (partea de promovare), și în general cam tot ceea ce înseamnă activitate culturală organizată de Primăria Pitești. Așa e el, un om deosebit, inteligent, pătimaș și plin de chef de muncă. Puțini ca el!...
P.S.: Acum, toate energiile și eforturile sale vor fi canalizate spre Filarmonică. E clar că ne așteaptă niște surprize din această direcție!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...