D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Mă întreb cum ar fi să fim nemuritori. Să nu mai stăm cu grija că ziua de mâine ne poate aduce moartea. Ce simplu ar fi totul, ce jejer, fără stres... şi fără durere. Mă simt aiurea când văd că oameni care mi-au marcat viaţa şi mi-au lăsat amprente de orice fel se duc pentru totdeauna. Nu-i voi mai vedea, vor rămâne decât nişte amintiri din ce în ce mai vagi. E trist că trebuie să uităm oameni! E trist că suntem obligaţi să-i pierdem! E trist că suntem muritori!Îmi place viaţa şi vreau s-o păstrez aşa, cu oameni cu tot, la nesfârşit. Pot, Doamne!, poooot?
Comentarii