D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Când ai bebeluși în casă, te simți vinovat că te strecori în vârful degetelor pe lângă ei, când dorm, ca să-ți mai faci și tu o plăcere nevinovată, gen: o cafea, o carte, un (început de) film etc. Te gândești așa: dar mai bine hai să fac o supică proaspătă, sau să mai bag la spălat niște body-uri, sau o mai fi ceva de călcat? Sau să mai șterg praful de pe mobilă? N-ar strica nici să mai împachetez hainuțele (DIN NOU!!!)
Nu! Câteodată e cazul să mai respirăm și noi 10 minute, chiar dacă, de fiecare dată când nu suntem lângă ei, tot despre EI vorbim... da' ne și place, că doar ei sunt comorile noastre, nu?
Acum, ce-i drept, e și o perioadă mai grea pentru piticii mei, că sunt cu erupțiile dentare (băiatul are doi ani și două luni, iar fata zece luni). Așa că, atunci când vă întrebați ce poate fi mai greu decât cu un copilaș care se luptă cu dințișorii, plânge, mârâie, e nervos, răspunsul e: dar să aveți doi în situația asta? Mă bucur că v-ați calmat!
Hai că m-am luat cu vorba cu voi și cafeaua mea e la jumate. E semn bun! De obicei, după ce o prepar, zace prin bucătărie, urcată pe mobilă, ca să nu-i vină lui Darius vreo idee să o apuce de-o toartă și s-o dea pe gât. Nu, că nici nu pot s-o beau așa pe nerăsuflate, doar să zic că am băut-o. Eu vreau să savurez cafeaua, să sorb din ea puțin câte puțin, pe... mintea goală, dacă mă înțelegeți.
Și acum că am "respirat" destul, mă duc la ale mele. Parcă totuși n-ar strica să fac ÎNCĂ o supă și să mai împachetez din hăinuțe :)
Comentarii