Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Aventuri din Grădina Secretă

Cu toții am visat la o grădină secretă în copilărie (eu mai visez și acum), un loc misterios, plin de flori și de fluturași, de zâne și de iarbă verde. Acum însă aveți ocazia să și intrați într-un astfel de loc, pentru că știu pe  cineva care va trage zăvorul de la porțile impunătoare, iar dincolo de scârțâitul lor, veți descoperi o lume de basm. 


Dacă v-am făcut curioși, să știți că asta am și vrut. Intrați în Grădina Secretă să vă desfătați cu aromele toamnei, să alergați desculți pe plajele însorite sărutate de albastrul infinitului sau să inspirați aerul înghețat al Babei Iarna.


Cercei, coliere, pandantive, inele, brățări și alte minuni colorate, dar mai ales, foarte bine realizate, au ieșit din două mâini dibace, animate de un suflet îndrăgostit de tot ce ne înconjoară. Merităm să fim frumoase, merităm să purtăm la gât propria noastră bucată de cer! 


 
Să-mi spuneți cum v-ați simțit în Grădina Secretă și ce flori ați cules :)

P.S.: Dacă v-a plăcut, dați un like și la pagina de facebook: www.facebook.com/gradina.secreta

Comentarii

Gaby a spus…
Dragă Raluca, "grădinarul" îţi mulţumeşte pentru stropii de suflet presăraţi în trecerea prin Grădina secretă! Să-ţi fie pasul şi cuvântul binecuvântate
Raluca Nicula a spus…
Plăcerea a fost de partea mea :)

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...