D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
De 1 Mai nu am fost la mare, în schimb am fost la mare... distanţă de casă. Adică la Sighişoara, dacă mai încăpea vreo îndoială, având în vedere postarea de mai jos. Am plecat pe la 8.45 din Curtea de Argeş, împreună cu câţiva amici. Pot să spun că drumul mi-a plăcut (aşa e când eşti doar un pasager într-o maşină care rulează într-o zi pe o distanţă de peste 500 de km). Am oprit şi în Sibiu, un loc în care istoria e încă vie şi vorbeşte prin clădiri impunătoare.
Tot aici ne-am făcut timp pentru a vizita Galeria de Artă Românească de la Muzeul Naţional Bruckenthal, un loc în care încă mai respiră pictorii autohtoni de geniu. Din păcate în galerie nu am avut voie să facem poze, dar pot să spun că am rămas profund impresionată de ceea ce am văzut: portrete originale, peisaje care îţi taie respiraţia, culori vii, deşi unele tablouri sunt vechi de sute de ani.
După ce am luat o gură de cultură, am plecat din Sibiu, am trecut prin Copşa Mică (unde am pozat din mers şi fostul combinat), după care am făcut un scurt popas la intrarea în Mediaş. Aici am văzut o rachetă în miniatură:
După încă vreo 36 de km, am ajuns şi în Sighişoara. Ochii şi mintea mea au perceput acest loc ca pe unul rupt de România în care trăim (Slavă Domnului!). Cetatea te primeşte deopotrivă dacă eşti sărac sau bogat, dacă eşti pedelist sau pesedist. În acest loc toţi oamenii sunt o apă şi un pământ, toate privirile sunt însetate să cuprindă cât mai multe.Am rămas însă cu un mare regret după această vizită: turnul cu ceas tocmai fusese închis publicului de 15 minute. Asta e, poate altădată:
La final, m-am simţit, pentru un moment, stăpână peste Sighişoara. Dar Sighişoara va fi stăpână peste inima mea mult timp de acum încolo...
Comentarii