Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Recomandare: Blogul lui Alex Şerban

Sunt puţine site-uri şi bloguri la care mai am reacţii de genul "wow!" atunci când le descopăr. Majoritatea celor pe care le parcurg nu mă mai impresionează în mod deosebit, poate fiindcă m-am obişnuit, tot citindu-le, cu abordarea autorului, cu tipul său de scriitură. Dar aseară am găsit un blog deosebit. Original, spontan, creativ, inovator. Şi unde mai pui că este chiar al unui piteştean. Despre Alex Şerban este vorba.
Eu îl ştiu pe tip mai mult din auzite. La seminariile de fotografie şi tv, asistentul universitar Remus Cârstea ni-l descria ca pe un absolvent de perspectivă de care cu siguranţă vom mai auzi. Anii au trecut, facultatea aşijderea, iar pe Alex Şerban îl descopăr acum prin ceea ce face foarte bine.
Daţi click aici pentru blogul său. Mi-a plăcut în special materialul despre d-l Nicolae Bănică, actor al teatrului "Aşchiuţă"!



Dacă v-au convins fotografiile lui, aflaţi că şi pe http://www.epitesti.ro/ mai puteţi găsi nişte instantanee reuşite din Piteşti, în cadrul rubricii: Cotloane d'ePiteşti. Sper că nu se supără că am abuzat şi eu aici de câteva creaţii d-ale sale :D

Comentarii

Alex Serban a spus…
E, cum sa ma supar, chiar iti multumesc!
:)
Anonim a spus…
Intru bucuria ochiului, a inimii si-a sufletului, incearca, Raluca, si http://www.cristianmovila.com/.
simf
dumis a spus…
Dupa a mea parere cred ca Alex e cel mai bun fotograf din oras. Si nu o spun pentru ca il cunosc sau doar pentru a-i face un compliment gratuit!

O spun cel mai sincer posibil. E mult mai talentat ca Eremia si pune mai mult suflet.
Raluca Nicula a spus…
dumis, sunt de acord cu tine cand spui ca Alex Serban pune mult suflet in fotografiile sale, se vede de la o posta chestia asta. Cat despre Eremia - nu stiu, nu cunosc :)
Anonim a spus…
Comparatia e inutila, va referiti la doua lucruri diferite.. Important e ca exista initiativa si ca rezultatul este unul bun. Spor!

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg