Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Dansul pinguinului

Ştiţi expresia cu nunta fără lăutari. Vreau să vă spun că s-a dus naibii. Acum se zice aşa: "...ca nunta fără dansul pinguinului". Pinguinul ăsta ar fi el simpatic dacă nu ar fi atât de lung şi agasant, dacă nu ar ţopăi atât de-ţi ajunge stomacul în gât şi apoi în picioare. Dar e tare haios, trebuie să recunosc. Spun asta pentru că week-end-ul trecut l-am dansat şi eu pentru prima dată. Ce-am mai râs!

Comentarii

Aimée a spus…
M-ai facut sa-mi amintesc cum l-am dansat eu la nunta mea. :)) Si nu era prima data! :">
Mişu a spus…
E-he! Când m-am însurat eu, nici nu se "inventase" dansul... pinguinului.
Raluca Nicula a spus…
Mişu, suntem la fel de bătrâni, pentru că nici pe vremea mea nu se inventase :D
ArgesForum a spus…
L-a revelion l-am dansat de vreo 3 ori. Am doua zi am facut febra la picioare.
suntjos a spus…
Dansul pinguinului si "pusca si cureaua lata" - doua elemente nelipsita dintr-o nunta de vis. :D
Raluca Nicula a spus…
ArgesForum: Se pare ca toata lumea a mai dansat pinguinul inafara de mine. Asa sunt eu, mai inapoiata de fel :D
suntjos: S-a cantat si "Pusca...", dar aia chiar ma irita
Geocer a spus…
Vai, ce te mai "pinguiai" tu !
E prima data cand vad dansul asta, da-mi place ca e cu dat din fund. :))
Raluca Nicula a spus…
Ce n-am precizat e ca sotiorul ne-a filmat pe finalul melodiei, cand eram deja toti epuizati :)

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...