Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Ca să vă ameţesc de tot, dragilor

Fix de aia vă mai las aici un fragment care are legătură cu chestiuţa de mai demult. Ştiu că n-o să mai înţelegeţi nimic, iar conexiuni nici n-aveţi cum să faceţi pentru că ele sunt încă în capul meu acum. Aşa că încercaţi să luaţi textul ăsta aşa cum e: o mărturisire sinceră a unei firi sensibile. Aşa ca mine :P

"- Neastâmpăratule, te-ai îndrăgostit la prima vedere... Asta da literatură, râse zgomotos scriitorul, după care transformă totul într-o mină serioasă, văzând că omul din faţa sa pare deranjat de atitudinea ironică.
- Păi cum nu, dragul meu! Spune-mi şi mie cum să nu te îndrăgosteşti nebuneşte de o aşa fiinţă. Ce, crezi că unui bătrân de şaizeci de ani nu-i e dat să-şi piardă minţile din dragoste? Ba da, băiete. Şi când, în toată viaţa ta, ai văzut şi ai încercat mai multe dame de diverse vârste şi categorii sociale, şi când remarci că toate seamănă oarecum între ele, cum să n-o alegi pe cea care, fără să-şi propună asta, este cea mai interesantă?"

Comentarii

papabembe a spus…
bătrânul se îndrăgosteşte de scriitor? şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi, adică ale scriitorului? foarte interesant.
dacă dragostea e sinceră, chestiunile legate de sex şi vârstă sunt irelevante.
e ca pe vremea lui socrate.se anunţă o poveste romantică. aştept continuarea. vezi, nu prelungi prea mult preludiul!
Geocer a spus…
Ce ti-e si cu mosnegii. Nu mai avem loc de ei, noi astia mai tinerii !

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...