Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

România electorală

Anul ăsta iar ieşim la vot. Iar culori, brelocuri, sloganuri tâmpite, afişe cu mutre deformate de minciuni, bani aruncaţi în vânt, promisiuni pe care nu le mai crede nimeni, replici acide.
Brusc unele drumuri vor fi asfaltate, unii copii vor fi pupaţi, unii bătrâni luaţi în braţe şi duşi cu vorba unei pensii majorate. Asta-i România în care trăim noi. Una veşnic... electorală.

Comentarii

marius a spus…
Sa vezi ce mandrete pe mine cand o sa scriu la facultate cu pix ce poarta insemne electorale=))
Geocer a spus…
Anul asta ne votam europarlamentarii. Culmea este ca si candidatii la europarlamentare tot despre marirea pensiilor vorbesc, desi acolo, in Parlamentul European nu se va dezbate in vecii vecilor o astfel de tema. Si nici nu vor putea ei, parlamentarii europeni sa ne asfalteze drumurile.
Raluca Nicula a spus…
@Geocer: De aia spun că e o Românie veşnic electorală... la noi se promit mereu aceleaşi lucruri populiste. Nu contează ce fel de alegeri sunt!:) Numai bine!
ktalinoo a spus…
n Romanuia se "lucreaza" doar cand e campania electorala.....in rest...vorbe..vrajeli..promisiuni...ceva concret nu se face niciodata...

Postări populare de pe acest blog

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...

Ce părere aveţi?

Vă spun doar atât: face parte dintr-un proiect măreţ la care ţin foarte mult, deci, am nevoie de reacţii! "Acelaşi parc tivit de arţari i se arăta şi acum la fel de trist. Vrăbiile săgetau văzduhul atât de alert şi precipitat, încât i se părea că sunt nişte puncte pictate furios şi rapid de un artist cuprins de febra creaţiei. Nu se mai mişca. Încerca să simtă tot, să prindă acele momente tăiate şi răsuflate într-un cotlon fraged al minţii şi să le păstreze acolo ca într-o puşculiţă. Ori de câte ori îi mai apărea în cadru câte o faţă sau chiar câte o bancă de lemn, care sta ţeapănă şi inertă în aşteptarea unui trup cald, se oprea. Îşi fremăta întreaga faţă, scoţându-şi nevralgic ochii din orbite. Un nou fragment prindea contur şi nu trebuia să dea greş pentru nimic în lume. Scrâşnea din dinţi de parcă ar fi vrut să şi-i spargă şi, în acelaşi timp, cu un efort familiar, îşi dilata nările groase şi vinete. După câteva momente, istovit de atâta schimonoseală, părea că se dă bătut. D...