D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Da, au reuşit asta toate ziarele şi televiziunile. Tema zilei este de vreo săptămână încoace George Becali, ciobanul muntean. Toţi ziariştii împreună cu specialiştii lu' peşte analizează arestarea oierului şi-şi dau toţi cu părerea la televizor: 1. e vinovat, merită să stea la închisoare; 2. arestarea sa e doar praf în ochi. Realitatea a făcut chiar un sondaj, din care a ieşit că peste 80% dintre chestionaţi cred în cea de-a doua variantă. Sfântul Becali, cel care construieşte mânăstiri, cel care interpretează cu evlavie cântece bisericeşti din Maybach, milostivul care se apleacă spre năpăstuiţi, marele prooroc cuprins de sfântul duh... al mărinimiei... cum să ajungă el la zdup, laolaltă cu ciorditorii, criminalii, violatorii? El ale cărui papile gustative se delectau numai cu şampanie, caviar şi brânză proaspătă de oaie? El, cel care îşi răsfăţa funduleţul pe bancheta de fiţe a limuzinii şi pe sofa-urile din palatul de haur, să nu mai aibă acum dreptul nici măcar să se uite la televizor? Cum să mai recite el acum, plin de patos: „Cu noi este Dumnezeu!” când îi ghiorţăie maţele după ciorba lungă?
Gluma-i glumă, dar râsul nu prea-i al nostru. Ce se întâmplă la noi, mai rar în lume. Doamne, cât îşi bat joc, ce ne mai ameţesc, ce se mai distrează văzându-ne derutaţi. Mi-e scârbă de ceea ce au făcut din ţara asta! Despre cine vorbesc? Nici eu nu mai ştiu. Sunt atât de mulţi...
Gluma-i glumă, dar râsul nu prea-i al nostru. Ce se întâmplă la noi, mai rar în lume. Doamne, cât îşi bat joc, ce ne mai ameţesc, ce se mai distrează văzându-ne derutaţi. Mi-e scârbă de ceea ce au făcut din ţara asta! Despre cine vorbesc? Nici eu nu mai ştiu. Sunt atât de mulţi...
Comentarii