D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Doamne, ce s-a mai îmbuibat tot rumânu de Paşte. Doamne, cât s-a mai distrat el în cinstea Învierii Tale. Numai friptane a mâncat, numai cu specialităţi s-a delectat. Şi, dă-i cu bere, dă-i cu vin că doar o dată pe an Înviază Iisus.
Mai în glumă, mai în serios, din Paşte n-a mai rămas decât... maţul. Doar ăla trebuie umplut, cu cât mai multe şi variate bucate. Cine merge să ia lumină? Ăla care trebuie să se întâlnească cu aia, ăla care mai apoi se duce în bar "să sărbătorească", aia care trebuie să-şi etaleze ţoalele noi, că doar nu degeaba a dat atâţia bani pe ele. Şi uite aşa, se alege prafu' de o mare sărbătoare creştinească. Totul devine un simplu motiv de băută şi dezmăţ... că vorba aia: "Doar o viaţă are omul".
Comentarii
Ma gandeam sa incep cu ce nu mi-a placut mie la Pastele modern de Bucuresti. Dar nu, ca nu e nimic neobisnuit si-atunci la ce bun sa pierd din timpul si asa putin pe care-l am?
Mai bine sa-ti scriu ce minune de Paste personal bucurestean am avut noi:
Trebaluiala s-a terminat sambata la 11 fara 5 pm cand am iesit pe usa cu copiii, sa mergem in patru la biserica unde ne-am cununat, i-am botezat etc. sa luam lumina.
Pe strada, in metrou, si iar pe strada multime de lume cu lumanari in maini. Unii imbracati elegant (la costum, pantofi, esarfe/cravate, palarii), altii sport (blugi, adidasi, geaca), dar toti evident curati si calcati, ca la tara, unde toata lumea isi aduce aminte pana si de pantofi, care trebuie lustruiti chiar daca in drum spre biserica ploaia de pana atunci a desfundat drumurile.
Dar nu veselia de pe chipurile lor m-a impresionat si contaminat cel mai tare. De data asta nu. De data asta cel mai mult m-a impresionat parfumul lor - un amestec unic (si incredibil de discret) de esente alese de fiecare dupa gustul propriu.
Si amalgamarea acestui miros de om parfumat cu un alt parfum: parfumul de liliac de prin gradini - la noi in Bucuresti liliacul a inflorit brusc de Florii si de atunci se revarsa mai ales seara spre-in-deasupra-din sufletele noastre!
In sfarsit, am ajuns la biserica la 12 fara 5 - numai bine sa-si mai faca tati loc la estrada pentru cor sa cante la slujba.
Noi, mai mici, am fost acasa la bunici sa fim primii care le ureaza "Hristos a Inviat" si sa dormim in camera buna, ocrotiti de lumina care ardea la bucatarie.
A venit si tati pe la 5 dimineata si i-am deschis primind si noi lumina de la el, nedormitul dar straluminatul participant la toata slujba...
La noi a fost frumos ca niciodata de la Pastele trecut pana acum...
O scapare mica uitata cu o imbratisare stransa, cu dor de a ne vedea si sarbatori impreuna.
La multi ani!