D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
(…) Cartea mirosea încă a praf de bibliotecă şi a mâini lacome. Ochii ei se focusară pe amprentele de pe coperte, dar nu schiţă niciun gest. Literele mici, imprimate pe hârtia îngălbenită o oboseau, deseori pierdea rândul, mai ales atunci când somnul i se prelingea pe gene. Dar nu renunţa. Vroia neapărat să ştie cum se încheie năvalnica poveste de iubire. Tâmplele îi zvâcneau puternic atunci când i se înfăţişa o nouă scenă: săruturi pătimaşe, vorbe spuse din profundul inimii, gesturi tandre şi violente. Forme ale dragostei după care tânjea atât de mult! “Ce minuni înfăptuieşte omul atunci când iubeşte!”, se gândi Madeleine. Se opri pentru un moment, pentru că simţi cum gândurile care o năpădeau cereau o porţie mai mare de concentrare din partea ei. Puse cartea pe genunchi şi îşi urcă privirea deasupra ferestrei. “De ce doar prin dragoste te simţi împlinit? Şi cum e posibil ca tot atunci când iubeşti să fii atât de gol? Cu siguranţă, Dumnezeu face atâtea minuni zi de zi pentru că e plin de iubire. Altfel ar fi un banal muritor ca şi noi!”…
Fragmente de acest gen veţi găsi de acum încolo numai pe http://www.amederya.wordpress.com/. Pentru că avem cuvinte pentru a ne exprima sentimentele, şi nu doar pentru a le înghiţi!
Fragmente de acest gen veţi găsi de acum încolo numai pe http://www.amederya.wordpress.com/. Pentru că avem cuvinte pentru a ne exprima sentimentele, şi nu doar pentru a le înghiţi!
Comentarii