Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Movie time

Vrei o consolare mai mult decât suficientă pentru faptul că eşti un biet muritor? Uită-te la filmul „The curious case of Benjamin Button” şi o vei primi cu vârf şi îndesat. Eu asta am făcut în acest weekend şi pot să spun că după ce am urmărit producţia am rămas puţin marcată. Scenariul e unul inspirat. Am regăsit în el câteva replici foarte bune. Una ar fi cea a unui bătrân lovit de fulger de şapte ori: „Nu mai văd deloc cu un ochi, de abia aud, îmi vine să tremur din senin, mereu îmi pierd şirul gândurilor... Dar ştii ceva? Dumnezeu are grijă să-mi reamintească în fiecare zi cât de norocos sunt că trăiesc”. Şi încă una mai profundă: „Poţi înjura, poţi blestema soarta, dar când ajungi la sfârşit... trebuie să te eliberezi!...”.

P.S.1: Aş fi văzut un alt actor în rolul principal, în niciun caz pe Brad Pitt... mai degrabă un Tom Hanks sau chiar un Matt Damon.
P.S.2: Merci, Ana Mititelu, pentru recomandare!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...