Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Unui om...

Da, viaţa chiar se poate schimba într-o secundă: acum eşti sănătos (sau cel puţin aşa crezi), peste o clipă înţelegi că totul se poate nărui. Ce faci? Accepţi, te răzvrăteşti (contra cui? a sorţii? a ta? a Lui?), te închizi, te distrugi? Te consumi, oricum ar fi! Iar gândul "De ce eu?" te însoţeşte tot timpul, chiar şi atunci când mai ai o fărâmă de speranţă în suflet (pentru că mintea, raţională şi tâmpită cum e ea, nu te lasă să fi optimist).
Mai ai ochi să priveşti atunci viaţa faţă în faţă? Sau preferi doar frământările inevitabilului? Nu-mi răspunde! E aşa tragic să respiri pustiul, când ar trebui să ningă!...

Comentarii

Aimée a spus…
>:D< Dumnezeu, Ralu, El e raspunsul! Curaj si rugaciune! :*
Anonim a spus…
in viata asta am invatat un lucru vital:nimic nu e intamplator si tot ce se intampla in jurul nostru trebuie acceptat ca ceva dat de Cel de Sus pentru mentinerea noastra pe un drum drept...asa ne este testata credinta

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...