Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Right?

Câteodată dor mai tare sfaturile de bine decât faptele rele.
Ştii cât de greu e când lucrurile nu ies cum ai vrea sau cum ai plănuit şi exact în acel moment lumea te sufocă: "nu e bine", "nu fă aşa". Până la urmă, prieteni îţi sunt cei care ştiu că ştii că ai greşit şi încearcă să te ajute să treci peste.

Comentarii

Aimée a spus…
Yep,stiu ce vrei sa spui si Andreea la fel de bine,ca ea s-a tot chinuit in ultima vreme sa ma ajute sa trec peste niste chestii.Sfaturile deja stia ca le stiu pe de rost,nu mai avea de ce sa mi le mai spuna o data.Si stii de ce dor?Pentru ca uneori sunt momente in care pur si simplu nu poti sa le pui in practica,desi stii ca sunt bune.
Nu-ti ramane decat sa te straduiesti sa fie bine oricum! :* >:D<
Anamaria a spus…
pacat ca trebuie sa simtim pe pilea noastra ce inseamna sa gresim si nu putem doar asculta sfaturile celor trecuti,insa ai dreptate.......prieteni trbuie sa stii sa fie langa tine si sa te sprijine indiferent ce ai facut....bine sau rau,chiar daca exista un ti am spus eu!

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...