D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Mi-am vârât copilăria într-o cutie cu mărgeluţe, fundiţe şi vise. Din când în când mai scot câte o păpuşă sau câte un ursuleţ. Toate amintirile sunt prăfuite, neîngrijite, alterate de timpul nou care trece mai repede. Niciun regret nu-şi face loc printre mirosul de prăjituri şi gustul de cireşe. Sunt doar nostalgii efemere, prinse în cui alături de coarda colorată şi de elasticul alb. Păpuşile joacă şotronul care începe să se şteargă. Creta care l-a proiectat pe asfalt se împrăştie ameninţător.În cutia cândva neîncăpătoare au mai rămas acum doar câteva fotografii... din ce în ce mai şterse. Leagănul, poiana, neajunsul, natura vie, toate au miros de plastic. Instantaneele minţii nu le mai cuprind aroma de altădată. Până şi păpuşile au alt chip. Atât de... gol.
Comentarii