Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Să vorbim puțin despre proza scurtă

De ceva timp am început să scriu... Nu știu dacă până acum mi-a lipsit curajul... sau încrederea în mine... sau inspirația... Poate că anul ăsta planetele din galaxia mea încăpățânată s-au aliniat în sfârșit și mi-au oferit prilejul de a mă goli de cuvinte pe foaie.  Și pentru că nu există scriitor care să nu fie cititor, înainte de toate, am început să studiez fenomenul prozei scurte. 

Așa l-am întâlnit (doar virtual, deocamdată) pe Mihai Victus, un tânăr scriitor premiat la mai multe concursuri naționale de proză scurtă, care lucrează ca designer de mobilă, iar în timpul liber se mai ocupă și de portalul LiterNautica. Discuția noastră a fost publicată pe GoodRead, unde sunt redactor de aproape o lună. 

 Mihai Victus - foto arhivă personală 

Dacă și pe voi vă interesează subiectul, vă invit să citiți interviul și, de ce nu, să ne lăsați impresiile voastre!

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Câinii latră, ursul merge

Dacă ar fi să caracterizez cumva presa din Argeș, nu aș face-o prin prisma produselor media, ci prin prisma oamenilor care lucrează în această branșă. De mai bine de un an, am tot mers cu ei la conferințe, i-am citit, am interacționat. Când s-a deschis Argeș TV au dat buzna majoritatea cu cv-uri. Cum au venit, așa au plecat, iar apoi ce să facă și ei, ca niște câini cu cozile între picioare ce erau? S-au apucat să arunce cu tot ce puteau înspre tânărul colectiv care se formase: habar n-au cu ce se mănâncă presa (de parcă ei, lucrători la Washington Post de Pitești, aveau), sunt "pipițe și pițiponci", sunt "lingăii" lui Penescu, sunt pierduți. Acuze care ies de obicei din gura oamenilor frustrați. Ceea ce nu știu acești atotștiutori și atotcalomniatori este că la Argeș TV chiar s-a muncit și se muncește în continuare. Acei tineri, veniți majoritatea de pe băncile facultății, s-au format aici, și-au văzut lungul nasului și nu au deranjat pe nimeni (dintre colegi). Eu,...