D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
De ceva timp, mi-am mutat recenziile pe GoodRead.ro și nu pot decât să mă bucur că împărtășesc cu un număr mult mai mare de cititori povestea cărților parcurse. Așa că, dacă m-ați urmărit până acum și v-a plăcut cât de cât ce am făcut pe acest blog, vă invit să o faceți și pe site-ul pe care eu îl aveam în vedere de ceva timp (aici sunt articolele scrise de mine).
În „O mie și una de nopți”, Mario Vargas Llosa încearcă
un elogiu povestitorilor din toate timpurile, convins fiind că: „aidoma
vieții, literatura bună nu se astâmpără nicicând: ea evoluează, se
adaptează, se reînnoiește și, fără a înceta să fie aceeași, e mereu
alta, cu fiecare epocă și cu fiecare cititor”. Piesa a fost pusă în
scenă pentru prima dată în iulie 2008, la Madrid, dar a mai suferit
corecții în timpul reprezentațiilor din alte colțuri ale lumii, astfel
că varianta publicată este cea finală.
Înainte de toate, romanul de debut al scriitorului
american Richard Harvell este o carte a sunetelor, ce-ți ascute
simțurile și te face să plutești deasupra Alpilor elvețieni de secol
XVIII, acolo unde, o surdo-mută, considerată nebună, dă naștere unui
băiețel în clopotnița în care locuiește. Peste ani și printr-o
întâmplare nefericită, copilul ajunge în abația Sankt Gallen, în grija a
doi călugări, Nicolai și Remus, și își descoperă talentul remarcabil
Sincer, nici eu nu știu deocamdată prin ce schimbări va trece blogul meu, dar e cert că va intra în renovare :). Rămâneți aproape și o să aveți parte de surprize! Să ne citim cu bine, dragii mei!
Comentarii