Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

Citate din "Muntele Vrăjit", de Thomas Mann

După cum v-am promis în postarea anterioară, am revenit cu citate din "Muntele vrăjit". Nu sunt un culegător disperat de citate, dar selectez întotdeauna ceea ce-mi place și consider util în dezvoltarea mea psiho-emoțională. Așa că vă las în continuare cu câteva frânturi din această carte minunată, în speranța că vă vor fi și vouă de folos:


"Un suflet fără trup este tot atât de lipsit de omenie și tot atât de fioros ca și un trup fără suflet - și de altfel primul este o excepție rară, în vreme ce al doilea este regula";

CITIȚI ȘI:
Thomas Mann - "Muntele vrăjit"
Sven Hassel - "Gestapo"
Thomas Hardy - "Departe de lumea dezlănțuită"

"Muzica are și această putere, știe minunat să exercite o influență aidoma stupefiantelor";

"Cuvântul este gloria omului și numai el face ca viața omului să fie demnă";

"Atunci când ochii își vorbesc, se tutuiesc, chiar dacă buzele n-au spus vreodată nici măcar dumneata ";

 "Boala îl face pe om mai trupesc, îl aservește și mai mult trupului";

"Singurul fel de a contempla moartea în chip esențial și fără înflorituri constă în a o înțelege, a o percepe ca pe o parte, ca pe o împlinire și ca pe o condiție sacră a vieții, și în niciun caz - căci aceasta ar fi contrariul sănătății, nobleței, rațiunii și fidelității - nu trebuie să o separi de viață, să i-o opui sau chiar s-o transformi într-un argument împotriva ei";

"Așa cum un aliment nedigerat nu-l fortifică pe om, tot astfel timpul pe care l-a petrecut așteptând nu-l îmbătrânește";

"Nimic nu este mai dureros decât momentul când organismul nostru, partea animală din noi, ne împiedică să slujim rațiunea";

"Ce este timpul? O taină - ireală și atotputernică. O condiție a lumii fenomenale, o mișcare ce implică și se amestecă în existența și mișcarea corpurilor în spațiu";

"De ce s-ar  mai face politică dacă nu s-ar da prilejul unora  sau altora să se compromită din punct de vedere moral?"

"Rațiunii umane nu-i trebuie decât să vrea să fie mai tare decât fatalitatea, și este!"

"Libertatea locuiește în munți";

"Să te ocupi de matematici este cel mai bun leac împotriva desfrânării";

"Toleranța se transformă în crimă atunci când este aplicată Răului";

"Cunosc moartea, sunt unul din vechii ei slujitori și credeți-mă că o supraestimăm. Pot să vă asigur că e aproape un fleac";

"Civilizația nu e  deloc o chestiune de înțelepciune, de clarviziune sau de elocvență, ci mai curând de entuziasm, de beție și de desfătare";

"Există atâtea soiuri de prostie, iar inteligența nu-i nici ea mai bună";

"Talentul este superior inteligenței și prostiei, este o valoare a vieții";

"Bărbatul se îmbată cu propria dorință, iar femeia cere și așteaptă să fie îmbătată de dorința bărbatului";

"Dragostea trebuie să știe să sufere";

"Acela care nu este capabil să apere ideea, plătind cu ființa, cu brațul sau cu sângele său, nu este demn, și este vorba să rămâi om, oricât de spiritualizat ai fi".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m

Bloggerii cititori. Care este!

A trecut şi cea de-a nu-ştiu-câta întâlnire a clubului bloggerilor cititori (mai degrabă "discuţioşi" aş zice, că azi chiar n-am vorbit despre cărţi decât foarte, foarte puţin). Grupului nostru i s-a alăturat în această seară şi Remus Ştefan pe care mi-a făcut plăcere să-l cunosc aşa la o cafea şi-un 7up, că de ştiut îl ştiam din vedere. Mă bucur, Remus, că mi-ai onorat invitaţia, aşa că în continuare îi aşteptăm să-şi facă timp şi curaj să apară la Librăria mea şi pe domnii Cristian Cocea (cu tot cu pipă) şi Aurel Sibiceanu, zis Sibi. Au mai povestit ce-au mai făcut, ce-au mai păţit Ema (complimentată pentru "mintea ascuţită"), Oana şi al său inegalabil soţ, Sorin, şi George Cernătescu , cel care s-a întors, precum fiul risipitor, la vechea platformă blogspot, renunţând la .net . Dar n-au fost, şi eu le-am simţit lipsa, Ioana şi Dan aka "porumbeii blogosferei piteştene". Dane, vreau să ştii că am fost fată cuminte şi mi-am pregătit lecţia dată de tine

Biletu', biletu', unde e biletu'?

Să stabilim de la bun început: eu nu merg cu autobuzul, nu de alta, dar n-am de ce. Din Popa Şapcă, adică unde stau, şi până în centru, adică unde serviciuiesc, nu s-a inventat linie de transport local. Dar sunt alţii mult mai ghinionişti ca mine, trebuie să recunosc. Să te trezeşti dimineaţa, să n-ai schimbat pentru bilet, să bagi o bancnotă măricică, să aştepţi, să aştepţi, să înjuri, să primeşti biletul, să aştepţi, să nu primeşti rest. Care e următorul lucru, după înjurat, pe care-l faci? Te apuci, ca orice om normal, stresat la gândul unei grele zile de muncă, şi-i dai un capac respectivului. Hai şi un picior! Tot nimic! Straşnicul automat rămâne neînduplecat şi pace. Nu eu sunt personajul textului de mai sus, doar v-am zis că nu merg cu autobuzul, ci un piteştean la întâmplare. Am fost de curând la Primărie la o conferinţă de presă şi edilul nostru Tudor Pendiuc se văita că lumea vandalizează automatele. Unii dintre huni (mai plini de inspiraţie şi mai lipsiţi de creieraş) au băg