Treceți la conținutul principal

10 ani de bloguit, în casă nouă

D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!

John Braine - "Viața în înalta societate"

Dacă săptămâna trecută am zburdat visătoare "Departe de lumea dezlănțuită", într-o Anglie rurală încântătoare și sălbatică, zilele acestea am văzut cum arăta "Viața în înalta societate" din Anglia interbelică.


Cartea lui John Braine este o continuare a romanului "Drumul spre înalta societate" și îl prezintă pe Joe Lampton, săracul devenit bogat după ce s-a căsătorit cu fiica unui magnat al oțelului din Warley. Deși acum are o soție frumoasă, doi copii, bani și mașini, Joe trăiește într-o continuă frustrare că nu va fi niciodată mai mult decât un simplu angajat al socrului său. El se simte străin în casa în care locuiește, în patul lui, în lumea lui, iar singura sa realitate este fiica Barbara, pe care o venerează. 


CITIȚI ȘI:
Thomas Hardy - "Departe de lumea dezlănțuită"
Hermann Hesse - "Lupul de stepă"

Prins ca un leu într-o cușcă, eroul lui Braine își găsește consolare în alcool și în aventuri amoroase, nerealizând că  astfel își distruge viața de familie. După ce află de infidelitatea soției sale, deși are ocazia să o ia de la zero și să se rupă de ultimii 10 ani din viață, Lampton alege să nu o facă și descoperă chiar că eșecul său ca soț și tată i se datorează în totalitate.
Concluzia... Îmi place autorul, dar nu mă încântă cartea în mod deosebit. John Braine scrie bine, am apreciat vivacitatea dialogului, dar m-am trezit de multe ori cu nostalgii după descrierile amănunțite ale concetățeanului său, Thomas Hardy. Clar mă încântă mai mult viața la țară a lui Gabriel Oak, decât cea de oraș, luxoasă și desfrânată, a lui Joe Lampton. 

Am această carte de la Ema (Mulțumesc, Ema!) și este o ediție care a apărut cu Jurnalul Național, în 2010.

CITATE:

"Braconierii pocăiți sunt cei mai buni paznici de vânătoare";

"În lumea de azi, a discuta despre efectul negativ al iubirii prea mari asupra copiilor e ca și cum ai ține o prelegere despre pericolul obezității când bântuie foamea".

Comentarii

EmaPirciu a spus…
Cu mare drag. Si mie mi-a placut mai mult prima carte.

Postări populare de pe acest blog

O, ce veste minunată!

Am câştigat locul II la concursul de proză arhiscurtă organizat de Mircea Popescu (Trilema) şi, odată cu el, 200 RON. Dacă v-aş spune că banii nu mă încălzesc, n-aţi crede. Dar eu vă spun (chiar dacă mi-am planificat deja ce o să fac cu ei). Am tresăltat văzând că unii cititori au crezut în PA-ul meu, am primit o dovadă că nu ar fi recomandat să mă opresc din scris. Cred că fiecare dintre noi cei care vrem să facem ceva cu frumoasele cuvinte, nu numai să le irosim, avem nevoie de acest imbold. Le mulţumesc votanţilor mei şi îi felicit pe toţi participanţii. Am citit acolo nişte texte extraordinare! În continuare vă las cu PA-ul meu cel purtător de noroc, care a intrat cu #5 în concurs: "Sunt un ceas de masă fericit. Ceea ce, pentru un anodin de condiţia mea, e o performanţă. În fiecare dimineaţă îi alung somnul, iar EA, drept răsplată, mă loveşte cu pumnul în cap. Şi tac. Şi rabd. Şi mai rău o doresc. Dar astăzi, astăzi neamul ceasornicelor, de la obelisc încoace, e invidios pe m...

Hai să facem un club al bloggerilor!

Am văzut mai demult un film cu un club de carte în memoria scriitoarei Jane Austen (ştiţi voi, Mândrie şi Prejudecată). Membrii se întâlneau săptămânal (parcă!) şi aveau ca temă să citească o carte scrisă de Austen şi să povestească apoi ce le-a plăcut, ce i-a marcat, în fine să facă un fel de recenzie personalizată a cărţii respective. Pe moment m-a încântat şi pe mine această idee, chiar îmi spuneam: cât de mişto e să întâlneşti câteva persoane cu care să împărtăşeşti pasiunea cititului. Am abandonat ideea la fel de simplu pe cum am întâlnit-o, fiind convinsă că în vecii vecilor n-aş avea cu cine să pun în practică aşa ceva. Şi totuşi. Astăzi am primit un mesaj pe twitter de la colega Ema (aşa suntem noi fete emancipate şi, deşi avem ocazia să vorbim face2face, folosim şi acest mijloc de comunicare) în care spunea cam aşa: "poate reusim sa facem si nou un fel de club de carteb(bookclub), ca tot mi-a venit pofta de citit :) Te gandesti si imi zici". Aşa că, dacă printre vo...

Tu decizi!

Aseară, uitându-mă la emisiunea " Tu decizi ", moderată de Tatulici, Ursu şi Buşcu am avut o revelaţie: dacă ar lăsa pentru câteva seri şi românii deoparte telenovelele, circurile televizate şi alte asemenea nebunii şi s-ar uita la o confruntare între candidaţii la Preşedinţie, n-ar mai vota unii dintre ei, iertată să-mi fie expresia, cu fundul! De exemplu, eu pot spune, că în urma acestor emisiuni (în principal de pe Realitatea TV ), mi-am format opinia electorală. Ştiu cu cine votez şi pot spune că acela pe care eu îl voi susţine este cel care mă va reprezenta cel mai bine (în cazul în care nu va intra şi el protagonist în filmul "Întoarcerea la 180 de grade"). Aseară au fost în studio Antonescu şi Oprescu, iar din Cluj Hunor. Cu o declaraţie a "doctoraşului" am fost total de acord: "Nu are ce căuta politicul în şcoli, spitale şi justiţie". Cât despre Antonescu, n-am ce zice, se vede că e şcolit, inteligent şi le zice bine de tot. Hunor nu m-a ...