D a, în decembrie se fac 10 ani de când sunt bloggeriță. Din cauza unor probleme apărute pe această platformă și mai ales pentru că simt că mă limitează oarecum, am ales să transfer conținutul pe wordpress. Așadar, șampania virtuală pentru un deceniu de blogging o vom desface împreună în casă nouă, adică AICI!
Când zic şi eu că mă fac fată de blog şi promit că voi scrie regulat, pac! trece anul şi nu mai dau cu tastele pe aici. Noroc că unii vizitatori mă mai trag de moţ, şi bine fac.
Timpul meu nu mai e al meu, de fapt. Ieri s-au împlinit 10 luni în care secundele mele i-au aparţinut lui, în totalitate, adică micuţului răsfăţat şi total dependent de mine.
V-aş putea scrie ore întregi despre provocările de a fi părinte, dar n-o s-o fac. Un singur lucru este universal valabil: e minunat, mai ales când îţi doreşti asta din toată fiinţa ta.
Dacă până acum nu mă vedeam făcând altceva în afară de meseria mea, realizez că, parcă, am fost antrenată toată viaţa pentru a deveni mamă.
Aşa că, plăcerile mele se reduc acum la scotocirea prin magazinele de bebeluşi, documentarea pe tema alimentaţiei piticilor, plimbările prin parc atârnată de un cărucior şi o cafea în faţa calculatorului, dând like şi share pe facebook la nişte concursuri idioate de unde niciodată nu am câştigat nimic...dar poate îmi vine vreodată mintea la cap şi mie. Acum nu mai am voie să fiu eu copilul din familie. Am deja unul :)
Comentarii